1. [DEX '09] PROTONOTAR, protonotari, s. m. Prelat de la curtea papală însărcinat cu înregistrarea și expedierea actelor pontificale. – Din lat. protonotarius, fr. protonotaire.
2. [MDA2] protonotar sm [At: (a. 1652), ap. CADE / V: (înv) ~iu / Pl: ~i / E: lat protonotarius] 1 (Înv) Prelat la curtea papală sau, rar, patriarhală, însărcinat cu înregistrarea și expedierea actelor pontificale sau patriarhale. 2 (Îvr) Jurisconsult al statului.
3. [DN] PROTONOTAR s.m. (Ist.) Prelat de pe lîngă curia romano-catolică, însărcinat să primească actele consistoriilor și ale proceselor de beatificare. ♦ Prim-cancelar și secretar al curiei imperiale; arhicancelar. [Cf. it. protonotario, fr. protonotaire].
4. [MDN '00] PROTONOTAR s. m. prelat de pe lângă curia romano-catolică, care primește actele consistoriilor și ale proceselor de beatificare. ◊ prim-cancelar și secretar al curiei imperiale; arhicancelar. (< it. protonotario, fr. protonotaire)
5. [Scriban] *protonotár m. (mlat. proto-notarius, d. vgr. prótos, primu, și lat. notarius, notar). Prelat care la curtea papiĭ expediază actele importante.
6. [MDA2] protonotariu sm vz protonotar
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL