1. [DEX '09] PROTONIC1, -Ă, protonici, -ce, adj. (Despre sunete și silabe) Care se găsește înaintea silabei accentuate. – Din fr. protonique.
2. [DEX '09] PROTONIC2, -Ă, protonici, -ce, adj. Care ține de protoni, privitor la protoni. – Din fr. protonique.
3. [MDA2] protonic1, ~ă a [At: DL / Pl: ~ici, ~ice / E: fr protonique] (Fiz) 1 Referitor la protoni1. 2 Care conține protoni1.
4. [MDA2] protonic2, ~ă a [At: CADE / Pl: ~ici, ~ice / E: fr protonique] (D. sunete și silabe) Care se află înaintea silabei accentuate Si: (rar) proton2.
5. [DLRLC] PROTONIC1, -Ă, protonici, -e, adj. (Despre sunete și despre silabe) Care se găsește înaintea silabei accentuate. În cuvîntul «alerg», «a» este protonic.
6. [DLRLC] PROTONIC2, -Ă, protonici, -e, adj. Care se referă la proton. Microscop protonic.
7. [DN] PROTONIC, -Ă adj. 1. Referitor la proton, al protonului; care ține de proton. 2. (Despre sunete, silabe) Aflat înaintea unei silabe accentuate. [Cf. fr. protonique].
8. [MDN '00] PROTONIC2, -Ă adj. (despre sunete, silabe) care precedă silaba accentuată. (< fr. protonique)
9. [MDN '00] PROTONIC1, -Ă adj. al protonului. (< fr. protonique)
10. [Scriban] *protónic, -ă adj. (compus din vgr. pró, în ainte, și tónos, ton. V. tonic). Gram. Care e pus în aintea accentuluĭ: vocala protonică.
11. [DOOM 3] protonic adj. m., pl. protonici; f. protonică, pl. protonice
12. [DOOM 2] protonic adj. m., pl. protonici; f. protonică, pl. protonice
13. [DTL] PROTONIC, -Ă (cf. fr. protonique): în sintagmele silabă protonică, sunet protonic și vocală protonică (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL