1. [DLRLC] PROTESTAT, -Ă, protestați, -te, adj. (În economia capitalistă, despre polițe) Care a format obiectul unui protest (2). Poliță protestată.
2. [DEX '09] PROTESTA, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester.
3. [MDA2] protesta [At: HELIADE, D. J. 11 / Pzi: ~tez / E: it protestare, fr protester] 1 vi A-și manifesta energic dezaprobarea față de o stare de fapt, față de o măsură considerată injustă, abuzivă, dăunătoare Si: (înv) a prerecui, a prici4, (îvr) a protestui, a protestălui, a protestarisi. 2 vt (Înv) A contesta (5). 3 vt (Jur; c. i. polițe, cecuri etc.) A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. 4 vt (Rar) A declara (4).
4. [DLRLC] PROTESTA, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta împotrivire față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unei hotărîri, a unei măsuri, a unei atitudini considerate ca nejuste. Baloleanu avu un gest de consternare fără a putea protesta. REBREANU, R. I 40. La aceste vorbe toată adunarea și mai ales femeile protestară. BOLINTINEANU, O. 423. M-am trezit arestat, despoiat de lucrurile mele, cercetat pînă la piele și întemnițat... În zadar am protestat. RUSSO, S. 200. ♦ A susține în contradictoriu, a respinge o teză, argumentînd pentru a se dezvinovăți. Docan și Catargiu protestează că n-au știut că există dijmă în Țara Romînească. KOGĂLNICEANU, S. A. 125. 2. Tranz. (în economia capitalistă, în expr.) A protesta o poliță - a stabili pe cale judiciară că o poliță n-a fost achitată la scadență.
5. [DN] PROTESTA vb. I. intr. A se împotrivi, a se ridica contra unui fapt etc.; a opune un protest. [< fr. protester, it. protestare < lat. protestari – a declara public].
6. [MDN '00] PROTESTA vb. I. intr. a opune un protest. II. tr. (jur.) a stabili neplata la scadență a unei polițe, a unui cec etc. spre a se lua măsurile de rigoare. (< fr. protester, lat. protestari)
7. [Șăineanu, ed. VI] protestà v. 1. a declara solemn: a protesta de inocența sa; 2. a face o protestare: a protesta în contra unei sentințe; 3. a face un protest comercial: a protesta o poliță.
8. [Scriban] 2) *protestéz v. intr. (lat. protestari, a atesta publicamente; protester. V. atest, testĭmoniŭ). Mă rîdic contra, resping o acuzațiune, reclam contra unuĭ fapt: acuzatu a protestat cînd a auzit de ce e acuzat, membriĭ adunăriĭ aŭ protestat contra admiteriĭ unor noĭ membri. V. tr. Com. Jur. Fac un protest comercial, mă duc la tribunal și cer să se ĭa act că o poliță pe care o posed a expirat în ajun și că n’a fost plătită.
9. [DOOM 3] protesta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. protestez, 3 protestează; conj. prez. 1 sg. să protestez, 3 să protesteze
10. [DOOM 2] protesta (a ~) vb., ind. prez. 3 protestează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL