1. [DEX '09] PROTESTARE, protestări, s. f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei. – V. protesta.
2. [MDA2] protestare sf [At: POLIZU / Pl: ~tări / E: protesta] 1-4 Protest (1-4).
3. [DLRLC] PROTESTARE, protestări, s. f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei; protest. Izbucnește într-o protestare injurioasă. ARGHEZI, P. T. 149. Aseară a fost o protestare unanimă și înverșunată. CAMIL PETRESCU, T. 479. Încercase să murmure o protestare, dar foarte timid, să nu facă cumva o gafă. REBREANU, R. I 55. ♦ Declarație, asigurare. Prefața începe cu protestările de modestie pe care autorii din toate timpurile au crezut că le datoresc publicului. IORGA, L. I 356.
4. [DN] PROTESTARE s.f. Acțiunea de a protesta și rezultatul ei; împotrivire, protest. [< protesta].
5. [Șăineanu, ed. VI] protestare f. 1. declarațiune formală a voinței sale; 2. asigurare pozitivă: protestare de devotament; 3. act prin care se protestă în contra unei măsuri.
6. [DEX '09] PROTESTA, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta o împotrivire energică și fățișă față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unui fapt, a unei hotărâri, a unei măsuri etc. considerate nejuste. ♦ A contesta. 2. Tranz. A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. – Din fr. protester.
7. [MDA2] protesta [At: HELIADE, D. J. 11 / Pzi: ~tez / E: it protestare, fr protester] 1 vi A-și manifesta energic dezaprobarea față de o stare de fapt, față de o măsură considerată injustă, abuzivă, dăunătoare Si: (înv) a prerecui, a prici4, (îvr) a protestui, a protestălui, a protestarisi. 2 vt (Înv) A contesta (5). 3 vt (Jur; c. i. polițe, cecuri etc.) A stabili pe cale judiciară că o poliță nu a fost achitată la scadență. 4 vt (Rar) A declara (4).
8. [DLRLC] PROTESTA, protestez, vb. I. 1. Intranz. A manifesta împotrivire față de ceva, a-și exprima dezaprobarea împotriva unei hotărîri, a unei măsuri, a unei atitudini considerate ca nejuste. Baloleanu avu un gest de consternare fără a putea protesta. REBREANU, R. I 40. La aceste vorbe toată adunarea și mai ales femeile protestară. BOLINTINEANU, O. 423. M-am trezit arestat, despoiat de lucrurile mele, cercetat pînă la piele și întemnițat... În zadar am protestat. RUSSO, S. 200. ♦ A susține în contradictoriu, a respinge o teză, argumentînd pentru a se dezvinovăți. Docan și Catargiu protestează că n-au știut că există dijmă în Țara Romînească. KOGĂLNICEANU, S. A. 125. 2. Tranz. (în economia capitalistă, în expr.) A protesta o poliță - a stabili pe cale judiciară că o poliță n-a fost achitată la scadență.
9. [DN] PROTESTA vb. I. intr. A se împotrivi, a se ridica contra unui fapt etc.; a opune un protest. [< fr. protester, it. protestare < lat. protestari – a declara public].
10. [MDN '00] PROTESTA vb. I. intr. a opune un protest. II. tr. (jur.) a stabili neplata la scadență a unei polițe, a unui cec etc. spre a se lua măsurile de rigoare. (< fr. protester, lat. protestari)
11. [Șăineanu, ed. VI] protestà v. 1. a declara solemn: a protesta de inocența sa; 2. a face o protestare: a protesta în contra unei sentințe; 3. a face un protest comercial: a protesta o poliță.
12. [Scriban] *protestațiúne1 f. (lat. protestátio, -ónis). Acțiunea de a protesta, de a te rîdica formal contra uneĭ vorbe orĭ unuĭ act care nu-țĭ place. Protest, înscriere la tribunal a uneĭ polițe neplătite la timp. Hîrtie care conține o protestare. Asigurare insistentă: protestațiunĭ de amiciție, de devotament. – Și -áție, dar ob. -áre.[1]
13. [Scriban] 2) *protestéz v. intr. (lat. protestari, a atesta publicamente; protester. V. atest, testĭmoniŭ). Mă rîdic contra, resping o acuzațiune, reclam contra unuĭ fapt: acuzatu a protestat cînd a auzit de ce e acuzat, membriĭ adunăriĭ aŭ protestat contra admiteriĭ unor noĭ membri. V. tr. Com. Jur. Fac un protest comercial, mă duc la tribunal și cer să se ĭa act că o poliță pe care o posed a expirat în ajun și că n’a fost plătită.
14. [DOOM 3] protestare s. f., g.-d. art. protestării; pl. protestări
15. [DOOM 2] protestare s. f., g.-d. art. protestării; pl. protestări
16. [DOOM 3] protesta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. protestez, 3 protestează; conj. prez. 1 sg. să protestez, 3 să protesteze
17. [DOOM 2] protesta (a ~) vb., ind. prez. 3 protestează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL