1. [MDA2] proterimă sf [At: (a. 1787) GÁLDI, M. PHAN. 241 / Pl: ~me și ~mi / E: ngr προτέρημα] (Grî) 1 Privilegiu. 2 Însușiri superioare.
2. [DAR] proterimă s.f. (înv.) avantaj, privilegiu; superioritate; calități, însușiri speciale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL