Definiție și ce înseamnă proteguire

1. [DEX '09] PROTEGUIRE s. f. (Înv.) Acțiunea de a protegui și rezultatul ei; protejare. – V. protegui.

2. [MDA2] proteguire sf [At: XENOPOL, I. R. IV, 176 / Pl: ~ri / E: protegui] (Îvr) 1-2 Protejare (1-3).

3. [DEX '98] PROTEGUIRE, proteguiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a protegui și rezultatul ei; protejare. – V. protegui.

4. [DEX '09] PROTEGUI, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A proteja. – Protege + suf. -ui.

5. [MDA2] protegui vt [At: SĂULESCU, HR. II, 262/5 / Pzi: ~esc / E: protege + -ui] (Îvr) 1-3 A proteja (1-3).

6. [DEX '98] PROTEGUI, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A proteja. – Protege + suf. -ui.

7. [DLRLC] PROTEGUI, proteguiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A apăra, a ocroti, a proteja. O s-ajungi ministru... la instrucție, nu-i așa? ca să-mi proteguiești artele. GANE, N. III 183.

8. [Scriban] *proteguĭésc, V. protejez.

9. [Scriban] *protejéz v. tr. (fr. protéger, d. lat. prótego, -tégere, d. pro, înainte, și tégere, tectum, a acoperi. V. protector, detectiv, țiglă). Ĭaŭ supt protecțiune, apăr, ajut, sprijin, ocrotesc, susțin, favorizez: a proteja săraciĭ, literatura, artele. Susțin în concurs, în competițiune, în concurență: a proteja un candidat, un postulant, o industrie. Apăr de dușmanĭ: un fort proteja podu. – Se zice rar și protege, să proteagă, numaĭ la pers. III după lat.). Barb. proteguĭesc (ca și diriguĭesc).

10. [DOOM 3] proteguire (înv.) s. f., g.-d. art. proteguirii

11. [DOOM 2] proteguire (înv.) s. f., g.-d. art. proteguirii

12. [DOOM 3] protegui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiesc, 3 sg. proteguiește, imperf. 1 proteguiam; conj. prez. 1 sg. să proteguiesc, 3 să proteguiască

13. [DOOM 2] protegui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proteguiesc, imperf. 3 sg. proteguia; conj. prez. 3 să proteguiască

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] uranide sfp [At: DC / E: fr ouranides] Familie de elemente chimice, cuprinzând […]
1. [DEX '09] URANIFER, -Ă, uraniferi, -e, adj. (Despre minereuri și roci) Care conține uraniu. […]
1. [DEX '09] URANINIT s. n. (Min.) Pehblendă. – Din fr. uraninite. 2. [MDA2] uraninit […]
1. [DEX '09] URANINĂ, uranine, s. f. Substanță colorantă întrebuințată ca sensibilizator în tehnica fotografică. […]
1. [DEX '09] URANISC s. n. (Rar) Baldachin. [Var.: oranist s. n.] – Din ngr. […]
1. [DEX '09] URANISM s. n. (Med.) Pederastie. – Din fr. uranisme. 2. [MDA2] uranism […]
1. [MDA2] uranist1 sm [At: DN2 / Pl: ~iști / E: fr uraniste] Bărbat care […]
1. [DEX '09] URANIT s. n. (Chim.) Amestec natural al oxizilor de uraniu. – Din […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro