1. [DEX '09] PROȚĂPEL, proțăpele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui proțap. – Proțap + suf. -el.
2. [MDA2] proțăpel sn [At: TDRG / Pl: ~e / E: proțap + -el] (Pop) 1-20 (Șhp) Proțap (1-3, 9-15) (mic) Si: (reg) proțăpaș (1-20), proțăpior (1-20). 21 Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului, pe care se prinde jugul Si: japiță.
3. [DLRLC] PROȚAPEL, proțăpele, s. n. Lanț cu care se leagă tînjala de proțap. De proțăpel legăm tînjala la care înjugăm doi sau patru boi. PAMFILE, A. R. 40.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL