1. [DEX '09] PROȚĂPEALĂ, proțăpeli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) proțăpi. – Proțăpi + suf. -eală.
2. [MDA2] proțăpeală sf [At: C. PETRESCU, A. R. 18 / Pl: ~eli / E: proțăpi + -eală] 1 (Reg) Înțepenire. 2 Oprire. 3-9 Proțăpire (3-9). 10 (Fig) Îngâmfare. 11 (Fig; rar) Împotrivire.
3. [DLRLC] PROȚĂPEALĂ, proțăpeli, s. f. Lovitură, izbitură (cu proțapul). Răsucindu-se scurt pe călcîie să se ferească pe sine de proțăpeala oiștei, izbuti... să-l smulgă și pe Coco Conduraky din elegiaca-i meditațiune. C. PETRESCU, A. R. 18.
4. [DOOM 3] proțăpeală (fam.) s. f., g.-d. art. proțăpelii; pl. proțăpeli
5. [DOOM 2] proțăpeală (fam.) s. f., g.-d. art. proțăpelii; pl. proțăpeli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL