1. [MDA2] prosternat, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~ați, ~e / E: prosterna] 1-2 Care se prosternă (1-2).
2. [DEX '09] PROSTERNA, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostern] – Din fr. prosterner.
3. [MDA2] prosterna vr [At: HELIADE, O. II, 78 / V: (înv; cscj) proșterne / Pzi: prostern, ~nez / E: fr prosterner] 1 A se înclina până la pământ. 2 A îngenunchia în semn de venerație, de supunere, de umilință etc.
4. [MDA2] proșterne v vz prosterna
5. [DEX '98] PROSTERNA, prostern, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prosternez] – Din fr. prosterner.
6. [DLRLC] PROSTERNA, prostern și prosternez, vb. I. Refl. A se înclina (pînă la pămînt) în fața cuiva sau a îngenunchea în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. V. ploconi, închina. Îmi plăcea să văd toată lumea aceea prosternată la picioarele mele; erau momente cînd mă credeam o eroină de prin romane, de prin basme. VLAHUȚĂ, O. AL. I 62. Căci mie-n genunche el s-a prosternat, Convins că de mine poate fi salvat. CARAGIALE, O. III 131.
7. [DN] PROSTERNA vb. I. refl. A se înclina pînă la pămînt; a îngenunchea (în semn de venerație, de supunere, de umilire etc.). [P.i. prostern și -nez. / < fr. prosterner, cf. lat. prosternere].
8. [MDN '00] PROSTERNA vb. refl. a se înclina până la pământ; a îngenunchia (în semn de venerație, de supunere). (< fr. prosterner, lat. prosternere)
9. [Șăineanu, ed. VI] prosternà v. a se închina până la pământ, în semn de rugăminte sau de adorațiune.
10. [Scriban] *prostérn și -éz, a -á v. tr. (fr. prosterner, d. lat. pro-stérnere, d. pro, înainte, și stérnere, a așterne. V. strat). Plec la pămînt în semn de respect, umilință, adorațiune: căința îl prosternă pe culpabil. V. refl. Mă înclin pînă la pămînt: a se prosterna în fața altaruluĭ, în fața celor marĭ.
11. [DOR] prosternat adj. m., pl. prosternați; f. sg. prosternată, pl. prosternate
12. [DOOM 3] prosterna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă prosternez, 3 se prosternează; conj. prez. 1 sg. să mă prosternez, 3 să se prosterneze; imper. 2 sg. afirm. prosternează-te; ger. prosternându-mă
13. [DOOM 2] !prosterna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se prosternează
14. [IVO-III] prostern, -tearnă 3 conj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL