1. [DEX '09] PROSTAN, -Ă, prostani, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) Prostănac. – Prost + suf. -an.
2. [MDA2] prostan, ~ă smf, a [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 255/714 / Pl: ~i, ~e / E: prost + -an] (Îrg) 1-2 Prostănac (1-2).
3. [DLRLC] PROSTAN, -Ă, prostani, -e, adj. (Rar) Prostănac. Se însură cu jupîneasa Mărica, minunată femeie, groasă și frumoasă, dar cam prostană. NEGRUZZI, S. I 246.
4. [Șăineanu, ed. VI] prostan a. și m. foarte prost.
5. [Scriban] prostán, -ă s. (d. prost). Est. Fam. Mare prost: na prostanu! – Și la Cost. (1, 285).
6. [DOOM 3] prostan (înv.) adj. m., s. m., pl. prostani; adj. f., s. f. prostană, pl. prostane
7. [DOOM 2] prostan (înv.) adj. m., s. m., pl. prostani; adj. f., s. f. prostană, pl. prostane
8. [DLRLV] PROSTAN adj. (Mold.) Prostănac. Fiind la hire foarte prostan, l-au fost scos din împărăție. M. COSTIN. Etimologie: prost + suf. -an. Vezi și prostatic. Cf. m o t r o c, p r o s t a t i c (2).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL