1. [DEX '09] PROSPEȚIME s. f. Calitatea de a fi sau de a părea proaspăt, nou, tânăr, viu, fraged etc. – Proaspăt + suf. -ime.
2. [MDA2] prospețime sf [At: DONICI, F. II, 17/19 / E: proaspăt + -ime] 1 Calitate de a fi proaspăt. 2 Frăgezime. 3 (Fig) Tinerețe. 4 (Fig) Noutate.
3. [DLRLC] PROSPEȚIME s. f. Calitatea de a fi sau de a părea nou, tînăr, viu, fraged, gingaș, suav. Bălcescu este unul dintre acei care au legat acțiunea lui de o operă literară, iar această operă și-a păstrat întreaga prospețime și întregul relief. L. ROM. 1953, nr. 1, 32. [Oltul] aduce deasupra înălțimilor aspre... o prospețime de rouă, pe care nici soarele, nici vîntul nu pot să o usuce. BOGZA, C. O. 84. Era o impresie de răcoare și prospețime peste orășelul din vale. CAMIL PETRESCU, U. N. 119.
4. [Scriban] prospețíme f. Rar. Calitatea de a fi proaspăt, frescheță.
5. [DOOM 3] prospețime s. f., g.-d. art. prospețimii
6. [DOOM 2] prospețime s. f., g.-d. art. prospețimii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL