1. [DEX '09] PROSPĂTURĂ, prospături, s. f. (Pop.) Aliment proaspăt, marfă alimentară proaspătă. – Proaspăt + suf. -ură.
2. [MDA2] prospătură sf [At: CARAGIALE, O. III, 152 / Pl: ~ri / E: proaspăt + -ură] 1 Aliment proaspăt. 2 Amestec de făină, apă și drojdie comprimată, omogenizat și fermentat, folosit la prepararea plămădelii. 3 (Arg) Persoană tânără și atrăgătoare.
3. [DLRLC] PROSPĂTURĂ, prospături, s. f. (Rari Marfă alimentară proaspătă, nesupusă încă vreunui procedeu de conservare. Avem stridii, brînzeturi proaspete, ne-a venit o langustă vie... și-i înșiră, foarte volubil, toată lista prospăturilor sosite de dimineață. CARAGIALE, O. II 82.
4. [Șăineanu, ed. VI] prospătură f. lucru proaspăt (vorbind de alimente): toată lista prospăturilor sosite de dimineață CAR.
5. [Scriban] prospătúră f., pl. ĭ. Lucru proaspăt.
6. [DOOM 3] prospătură (pop.) s. f., g.-d. art. prospăturii; pl. prospături
7. [DOOM 2] prospătură (pop.) s. f., g.-d. art. prospăturii; pl. prospături
8. [Argou] prospătură, prospături s. f. 1. virgină. 2. prostituată tânără, ținută de proxenet sau matroană la preț mare. 3. amantă sau iubită nouă a unui bărbat.[1]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL