1. [MDA2] proslăvitură sf [At: CORESI, EV. 464 / Pl: ~ri / E: proslăvi + -tură] (Îvr) 1 Proslăvire (1). 2 Binefacere.
2. [DAR] proslăvitură, proslăvituri, s.f. (înv.) 1. proslăvire, lăudare, cinstire, slăvire, elogiere, preamărire, glorificare. 2. ajutor dat cuiva; binefacere.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL