1. [DEX '09] PROSLĂVI, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica în slavă; a slăvi, a preamări, a glorifica. 2. Refl. (Înv. și reg.) A se simți, a-i merge bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se odihni în voie; a se răsfăța. – Din sl. proslaviti.
2. [MDA2] proslăvi [At: PSALT. HUR. 73r/20 / V: (reg) prăslăgi, (înv) pres~ / Pzi: ~vesc / E: slv прославити] 1-2 vtr A aduce întreaga laudă, cinste, slavă Si: (înv) a pohfăli, a preacânta, a preaînălța, a prealăuda, (îvr) a prearădica, (asr) a (se) preaslăvi, a (se) slăvi. 3 vtf (Îvr) A face să aibă calități deosebite. 4 vrp (Înv; d. evenimente sau personalități religioase) A se celebra (1). 5 vt (Îvr) A binecuvânta (2). 6 vt (Înv) A milui. 7 vt (Înv) A dota cu calități morale, fizice deosebite. 8 vr (Îrg) A se simți mulțumit. 9 vr (Îrg) A se odihni în voie. 10 vr (Îrg) A se lăfăi. 11 vr (Înv) A o duce bine. 12 vr (Înv) A muri1. 13 vi (Reg) A-și petrece viața. 14 vi (Reg) A se ocupa. 15 vi (Buc) A umbla de la stână la stână.
3. [DLRLC] PROSLĂVI, proslăvesc, vb. IV. 1. Tranz. A slăvi; a ridica în slavă, a preamări, a glorifica. Societatea capitalistă... proslăvește libertatea individului de a oprima și exploata pe semenul său. SADOVEANU, E. 194. Fiindcă nu proslăvise vinul, găsi cuvinte de laudă pentru băutura din izvor. STĂNOIU, C. I. 90. 2. Refl. (Astăzi rar) A se odihni în voie, a se simți bine, a fi mulțumit, satisfăcut; a se răsfăța. Cînd mă gîndesc că azi dimineață nici gînd n-aveam unde are să mi se proslăvească trupușorul la noapte. La TDRG. Gazda, robotind zi și noapte, se proslăvea pe cuptori. CREANGĂ, A. 81. ◊ Expr. Cum te mai proslăvești? = cum îți mai merge? Cucoana Tarsița-i sănătoasă? – Noi sîntem bine; dar d-ta cum te mai proslăvești cu slujba? ALECSANDRI, T. 1089.
4. [Șăineanu, ed. VI] proslăvì v. 1. a glorifica: cântare în care se proslăvește sfântul patron al vitejilor BĂLC.; 2. fam. a se lăfăi: se proslăvia pe cuptor CR. [Slav. PROSLAVITI, a celebra].
5. [MDA2] prăslăgi v vz proslăvi
6. [MDA2] preslăvi v vz proslăvi
7. [MDA2] proslavă sf [At: PALIA (1581) / Pl: ? / E: srb proslava] (Îvr) 1-2 Slavă (deosebită).
8. [Scriban] proslăvésc v. tr. (vsl. proslaviti = slaviti, a slăvi. V. slăvesc). Glorific, cinstesc. V. refl. Fam. Mă răsfăț, mă aflu foarte bine: a te proslăvi în ospețe. – Vechĭ și preslăvésc (din pre și slăvesc).
9. [DOOM 3] proslăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvesc, 3 sg. proslăvește, imperf. 1 proslăveam; conj. prez. 1 sg. să proslăvesc, 3 să proslăvească
10. [DOOM 2] proslăvi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proslăvesc, imperf. 3 sg. proslăvea; conj. prez. 3 să proslăvească
11. [D.Religios] proslăvi, proslăvesc vb. IV 1. Tranz. A aduce laudă cuiva, a da considerație cuvenită cuiva, a ridica în slavă; a mări, a elogia. 2. Refl. pas. (Despre evenimente sau personalități religioase) A se serba, a se celebra. 3. Tranz. (Înv.) A binecuvânta, a blagoslovi, a milui. 4. Refl. A muri [Var.: preslăvi vb. IV] -Din sl. proslaviti.
12. [D.Religios] preslăvi vb. IV v. preaslăvi.
13. [D.Religios] proslavă, proslave s. f. (Înv.) Mărire, glorie, slavă (deosebită). – Din scr. proslava.
14. [DAR] proslavă s.f. (înv.) glorie, slavă deosebită.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL