1. [MDA2] proședere sf [At: SFC IV, 25 / Pl: ~ri / E: proședea] (Îvr) Ocupare a unui loc aflat în față într-o adunare.
2. [MDA2] proședea vi [At: ARISTIA, PLUT., ap. DLR / Pzi: proșed / E: pro-1 + ședea] (Îvr) A ocupa un loc în față într-o adunare.
3. [DAR] proședere, proșederi, s.f. (înv.) așezare în față, ocupare a primelor locuri într-o adunare.
4. [DAR] proședea, proșed, vb. II (înv.) a sta în față; a ocupa locul întâi într-o adunare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL