1. [DEX '09] PROSCRIS, -Ă, proscriși, -se, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire. 2. Adj. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie.
2. [MDA2] proscris, ~ă [At: NEGULICI / V: (îvr) pres~ / Pl: ~iși, ~e / E: proscrie] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă rigorile unei proscripții (1). 3-4 smf, a (Persoană) obligat(ă) să-și părăsească patria, pentru o vină politică Si: exilat (1-2), surghiunit. 5-6 smf, a (În Antichitatea romană) (Om) condamnat la moarte fără forme judiciare, pe motive politice. 7 a (Rar; d. idei, atitudini, acțiuni) Interzis.
3. [DEX '98] PROSCRIS, -Ă, proscriși, -se, adj. 1. (Adesea substantivat) Scos de sub apărarea legilor, izgonit din patrie; exilat, surghiunit. 2. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. – V. proscrie.
4. [DLRLC] PROSCRIS, -Ă, proscriși, -se, adj. (Învechit și arhaizant) 1. (Adesea substantivat) Scos de sub scutul legilor, izgonit din patrie; exilat, expulzat, surghiunit. A fost trecut primul pe lista proscrișilor. SADOVEANU, E. 228. Proscris, în a mea țară eu nu mă voi rentoarce; Și ochii mei în lacrimi va-nchide un străin. BOLINTINEANU, O. 2. În tot timpul cît a fost proscris și pribeag [Bălcescu] nu a lipsit un singur moment, pînă la moarte, de a lucra pentru țara lui cu pericolul vieții și al sănătății. GHICA, S. A. 166. 2. (Despre idei, atitudini, acțiuni) Interzis, oprit, neîngăduit. Despotismul proscris cată încă a veni în mijlocul nostru sub nume mincinoase și sub mască. BOLINTINEANU, O. 258.
5. [DN] PROSCRIS, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care a fost scos de sub scutul legii; condamnat la moarte. ♦ Exilat. 2. (Despre idei, acțiuni etc.) Interzis, oprit. [Cf. fr. proscrit, lat. proscriptus].
6. [MDN '00] PROSCRIS, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care a fost scos de sub scutul legii; izgonit, exilat. II. adj. (despre idei, acțiuni etc.) interzis, oprit. (< proscrie)
7. [Șăineanu, ed. VI] proscris m. 1. cel lovit de proscripțiune; 2. cel exilat.
8. [Scriban] *proscris, -ă adj. și s. Lovit de proscripțiune; averile proscrișilor se confiscaŭ.
9. [DEX '09] PROSCRIE, proscriu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie).
10. [MDA2] prescris, ~ă a, smf vz proscris
11. [MDA2] proscrie [At: HELIADE, D. J. 3/6 / Pzi: ~iu / E: fr proscrire cf scrie] 1 vt (Rar) A blama (1). 2-3 vtrp A (se) lua măsuri represive împotriva cuiva, mai ales pe motive politice, prin scoatere de sub protecția legilor. 4-5 vtr A (se) îndepărta în mod forțat din patrie Si: a exila (1), a surghiuni. 6 vt (În Antichitatea romană) A condamna la moarte pentru infracțiuni politice, fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 7 vt (Asr) A interzice.
12. [DLRLC] PROSCRIE, proscriu, vb. III. Tranz. (învechit) 1. A scoate pe cineva de sub scutul legilor, a izgoni din propria lui țară drept pedeapsă pentru o vină politică. exila. Și-i trimisesem listă chiar de persoanele ce erau să fie proscrise. GHICA, A. 191. ◊ (Glumeț) Lupii în toate staturile Europei erau proscriși, numai în Moldavia... viețuiau ca în sînul unei republice. NEGRUZZI, S. I 279. ♦ A interzice, a opri, a nu îngădui. V. aboli. Uitarăți că proscrise sînt orișice dueluri? MACEDONSKI, O. II 140. 2. (În antichitatea romană) A osîndi la moarte fără forme de judecată, înscriind numai pe un afiș numele celui condamnat (osînda putînd fi executată de oricine îl întîlnea pe condamnat).
13. [DN] PROSCRIE vb. III. tr 1. (La romani) A condamna la moarte fără forme judiciare, publicînd pe o listă specială numele celui osîndit. 2. A îndepărta în mod forțat din patrie; a exila. ♦ A scoate de sub scutul legilor; a prigoni. 3. A interzice, a opri (o carte etc.). [Cf. fr. proscrire, lat. proscribere].
14. [MDN '00] PROSCRIE vb. tr. 1. a face o proscripție. 2. a interzice (o carte, o idee). (după fr. proscrire)
15. [Șăineanu, ed. VI] proscrie v. 1. a condamna la moarte fără judecată și afișând simplu numele celor condamnați: Cicerone fu proscris de Antoniu; 2. a alunga, a exila; 3. fig. a desființa: a proscrie un abuz.
16. [Scriban] *proscriŭ, -scris, a -scríe v. tr. (lat. proscribere, a anunța pin afipt, a publica, a promulga, a despoĭa în numele legiĭ, a pune capu la preț, d. pro, înainte și scríbere, a scrie. V. circum-scriŭ). Condamn la moarte pintr’un simplu afipt public: Sula a proscris miĭ de cetățenĭ romanĭ. Antoniŭ l-a proscris pe Cicerone. Pin ext. Exilez. Fig. Desființez: a proscrie un obiceĭ.
17. [DOOM 3] proscris (desp. pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscriși; adj. f., s. f. proscrisă, pl. proscrise
18. [DOOM 2] !proscris (pros-cris/pro-scris) adj. m., s. m., pl. proscriși; adj. f., s. f. proscrisă, pl. proscrise
19. [DOOM 3] proscrie (a ~) (desp. pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscriu, 3 sg. proscrie, perf. s. 1 sg. proscrisei, 1 pl. proscriserăm, m.m.c.p. 1 pl. proscriseserăm; conj. prez. 1 sg. să proscriu, 3 să proscrie; ger. proscriind (desp. -scri-ind); part. proscris
20. [DOOM 2] !proscrie (a ~) (pros-cri-/pro-scri-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proscriu, imperf. 3 sg. proscria; conj. prez. 3 să proscrie; ger. proscriind (-scri-ind); part. proscris
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL