1. [DEX '09] PROROGA, prorog, vb. I. Tranz. A amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative, un termen scadent etc. – Din fr. proroger, lat. prorogare.
2. [MDA2] proroga vt [At: BARIȚIU, P. A. III, 170 / V: (îvp) prooro~ / Pzi: prorog, 3 (înv) ~roagă / E: lat prorogare, fr proroger] 1 (C. i. activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc.) A amâna din oficiu pentru o dată ulterioară. 2 A prelungi în timp un tratat. 3 (Pgn) A amâna (2). 4 (Pex) A suspenda.
3. [DLRLC] PROROGA, prorog, vb. I. Tranz. A amîna pentru o dată ulterioară, a prelungi activitatea unui corp constituit, în special ședințele, lucrările unei adunări legislative. (Refl. pas.) E rău numai că dieta s-a prorogat pînă la 2 iulie. GHICA, A. 278.
4. [DN] PROROGA vb. I. tr. A prelungi timpul care fusese fixat pentru ceva; (spec.) a amîna, a suspenda ședințele unei adunări legiuitoare pentru un anumit timp. [P.i. prorog. / < lat. prorogare, cf. fr. proroger].
5. [MDN '00] PROROGA vb. tr. (despre adunări legislative) a amâna (din oficiu) pentru o dată ulterioară, a prelungi în timp (un tratat); (p. ext.) a amâna. (< fr. proroger, lat. prorogare)
6. [Șăineanu, ed. VI] prorogà v. Jur. a amâna.
7. [MDA2] prooroga v vz proroga
8. [Scriban] *proróg, a -á v. tr. (lat. prórogo, -áre. – Se conjugă ca ab-rog). Prelungesc în timp (o sesiune, un examin, un congediŭ).
9. [DOOM 3] proroga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prorog, 2 sg. prorogi, 3 prorogă; conj. prez. 1 sg. să prorog, 3 să proroge
10. [DOOM 2] proroga (a ~) vb., ind. prez. 3 prorogă; conj. prez. 3 să proroge
11. [MDO] proroga (ind. prez. 3 sg. și pl. prorogă)
12. [IVO-III] prorog, -roagă 3.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL