1. [DEX '09] PRORECTOR, prorectori, s. m. Locțiitor al unui rector în învățământul universitar. – Din rus. prorektor, germ. Prorektor. – Cf. engl. prorector.
2. [MDA2] prorector sm [At: STAMATI, D. / Pl: ~i / E: lat prorector, ger Prorektor] Locțiitor al rectorului.
3. [DEX '98] PRORECTOR, prorectori, s. m. Locțiitor al unui rector. – Din rus. prorektor, germ. Prorektor. Cf. engl. prorector.
4. [DLRLC] PRORECTOR, prorectori, s. m. Membru al corpului profesoral universitar, care are funcția de locțiitor de rector. Prorectorul. este ales dintre cei mai buni profesori de la disciplinele principale, COL. HOT. DISP. 1192.
5. [DN] PRORECTOR s.m. Locțiitor al unui rector. [Cf. engl. prorector].
6. [MDN '00] PRORECTOR s. m. locțiitor al unui rector. (< germ. Prorektor, rus. prorektor)
7. [Scriban] *proréctor m. (lat. pro, în loc de, și rector). Acela care ține locu rectoruluĭ.
8. [DOOM 3] prorector s. m., pl. prorectori
9. [DOOM 2] prorector s. m., pl. prorectori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL