1. [DEX '09] PROPTI, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. Tranz. și refl. A (se) rezema de ceva. ♦ Refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – Cf. sl. podŭprĕti.
2. [MDA2] propi2 v vz propti
3. [MDA2] propti [At: PSALT. 69/31 / V: (pop) ~pi, (îvr) protpi / Pzi: ~tesc / E: slv подъпрѣти] 1 vt (C. i. garduri, ziduri, construcții etc.) A pune un element de susținere. 2 vt (Înv; fig) A argumenta. 3-4 vtr A (se) rezema de ceva. 5-6 vtr A (se) apăsa cu putere, pentrua împiedica intrarea sau ieșirea cuiva. 7 vt (Pgn; rar) A imobiliza. 8-9 vtr A (se) sprijini cu toată forța de ceva în vederea unui efort. 10-11 vrt A (se) înțepeni într-un loc, sprijinindu-se. 12 vr A lua o poziție rigidă și provocatoare în fața cuiva. 13 vr (Îvr; fig) A se folosi de o proptea (1). 14 vr (Îvr; fig) A recurge la sprijinul cuiva pentru a obține ceva. 15 vr (Reg; fig) A se reface după o boală.
4. [MDA2] protpi v vz propti
5. [DLRLC] PROPTI, proptesc, vb. IV. 1. Tranz. A sprijini un gard, un zid etc. cu o proptea (sau cu mai multe) ca să nu cadă. Aceste case... erau proptite cu trunchiuri lungi de fag cojit, ca să nu se dărîme. CAMIL PETRESCU, O. I 336. Fînul cosit de curînd, adunat în cîteva clăițe proptite cu pari, umplea văzduhul cu un miros îmbătător. REBREANU, I. 19. Precum văd, aici șade cineva și i se huruie casa... Mă duc s-o proptesc cu un lemn. RETEGANUL, P. IV 54. ♦ A sprijini, a rezema. Capul mi-l proptesc pe coate, Stau pe prag, pe gînduri iar. COȘBUC, P. I 117. ♦ A așeza un obiect drept stavilă, pentru a împiedica mișcare. Fata îi propti mîna în piept. DUMITRIU, P. F. 36. 2. Tranz. A rezema un obiect de ceva (ca să nu cadă). Rămase cu ochii la furca proptită de zid, aproape de dînsul. V. ROM. decembrie 1951, 218. ◊ Refl. Gemînd mă proptesc de primul copac. BENIUC, V. 97. Chema pe nume pe băieți, Și se proptea de slab, sărmanul, Cu mîna de păreți. COȘBUC, P. I 101. 3. Refl. A se sprijini de un punct de reazem în vederea unui efort. Caii se proptiră cu piepturile în hamuri și omul se lăsă iar din umeri, cu brațele încordate, țepene, în coarnele plugului. DUMITRIU, N. 146. Se propti în picioare și zvîrli cu o bucată de piatră, izbindu-l pe Goldenberg drept în față. SAHIA, N. 108. Piatra pe piept că punea, În picioare se proptea, Și, dacă se opintea. Trei stînjini în sus o da. TEODORESCU, P. P. 568. ◊ Fig. Era o noapte fără lună. În fundul răsăritului se proptiseră nori negri, ca munți încremeniți. SADOVEANU, M. C. 93. ◊ Tranz. Tîrînd Pe tată-său, care-l strîngea De mijloc și-n zădar proptea Picioarele-n nisip, cătînd Să-l ție-n loc, acum urlînd Spre rîpi el se ducea. COȘBUC, P.271.
6. [Șăineanu, ed. VI] proptì v. 1. a pune proptea; 2. a se sprijini de. [Slav. PODŬPRIETI, a sprijini; v. poprì].
7. [Scriban] poprésc v. tr. (vsl. po-prĭeti, a sprijini, cu var. podŭ-prĭeti, de unde și formele vechĭ podpresc, potpresc, protpesc, astăzĭ proptesc, propesc. V. opresc). Opresc (rețin, interzic, păstrez, rezerv). Arestez. Sechestrez. – În est și propesc, 1. opresc, 2. sprijin.
8. [Scriban] proptésc v. tr. (V. popresc). Vest. Sprijin, pun proptele (unuĭ pom prea încărcat de poame, unuĭ zid ș. a.). V. refl. Mă înțepenesc bine ca să nu cad. – În est propesc, 1. opresc, 2. sprijin. În Trans. și împroptesc.
9. [Scriban] protpésc, V. popresc.
10. [DOOM 3] propti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptesc, 3 sg. proptește, imperf. 1 propteam; conj. prez. 1 sg. să proptesc, 3 să proptească
11. [DOOM 2] propti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. proptesc, imperf. 3 sg. proptea; conj. prez. 3 să proptească
12. [DER] propti (proptesc, proptit), vb. – 1. A sprijini, a rezema. – 2. A pune, a fixa, a se rezema. – 3. A proteja, a favoriza. – Var. Mold. propi, Trans. împropti. Sl. podŭprĕti (Tiktin; Candrea). – Der. proptă, s. f. (proptea; sprijin, protecție; opoziție, rezistență); proptea, s. f. (stîlp de sprijin; ajutor; protecție; pană, piedică, frînă); proptiș, s. n. (barieră, stavilă); proptiș, adv. (pieptiș); proptitor, s. n. (oiște).
13. [Argou] a i-o propti (cuiva) expr. (d. bărbați) a avea un contact sexual (cu cineva).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL