1. [DEX '09] PROPTEALĂ, proptele, s. f. Faptul de a (se) propti. ♦ (Concr.) Proptea. – Propti + suf. -eală.
2. [MDA2] propteală sf [At: DLR / Pl: ~tele / E: propti + -eală] 1-3 Proptire (1,3, 7). 4 (Ccr) Proptea (1).
3. [DLRLC] PROPTEALĂ, proptele, s. f. Proptea.
4. [Șăineanu, ed. VI] propteală f. 1. ceeace servă a propti: puneți proptele la car; 2. fig. ajutor: are nevoie de multe propteli. [Abstras din propteli, pl. din proptea].
5. [Scriban] propteálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a saŭ de a te propti.
6. [DOOM 3] propteală s. f., g.-d. art. proptelei; pl. proptele
7. [DOOM 2] propteală s. f., g.-d. art. proptelei; pl. proptele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL