1. [DEX '09] PROPOVĂDUITOR, -OARE, propovăduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care propovăduiește; propagator, predicator. [Pr.: -du-i-] – Propovădui + suf. -tor.
2. [MDA2] propovăduitor, ~oare [At: CORESI, EV. 130 / V: (înv) ~ved~, ~oare / P: ~du-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: propovădui + -tor] 1-3 smf Persoană care propovăduiește (1-3) Si: mărturisitor, predicator, propagator, (înv) propovednic. 4 sm (Îvr; îf propoveduitor) Persoană care prorocește (2).
3. [DEX '98] PROPOVĂDUITOR, -OARE, propovăduitori, -oare, s. m. și f. Persoană care propovăduiește; propagator, predicator. [Pr.: -du-i-] – Propovădui + suf. -tor.
4. [DLRLC] PROPOVĂDUITOR, -OARE, propovăduitori, -oare, s. m. și f. Persoană care propovăduiește; propagator. Propovăduitor al prieteniei dintre popoare.
5. [Șăineanu, ed. VI] propovăduitor m. cel ce propovăduiește.
6. [MDA2] propoveduitor, ~oare smf vz propovăduitor
7. [DOOM 3] propovăduitor (înv.) (desp. -du-i-) s. m., pl. propovăduitori
8. [DOOM 2] propovăduitor (înv.) (-du-i-) s. m., pl. propovăduitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL