1. [DEX '09] PROPOVĂDUIRE, propovăduiri, s. f. Acțiunea de a propovădui și rezultatul ei; propovedanie. – V. propovădui.
2. [MDA2] propovăduire sf [At: (a. 1765) GCR II, 79/23 / V: (înv) ~păv~, ~păved~, ~ved~ / Pl: -ri / E: propovădui] 1 Recomandare publică a unor învățături morale, concepții, doctrine religioase cu scopul de a fi împărtășite de cât mai mulți oameni Si: (înv) mărturisire, (înv) mărturisitură, (înv) propovedanie (1), (îvr) propovedire. 2 (Îvr; îf propoveduire) Ceea ce este prezis. 3 (Îrg) Prezentare a unor idei, principii, teorii, metode etc., în scopul popularizării și împărtășirii lor Si: popularizare.
3. [DLRLC] PROPOVĂDUIRE, propovăduiri, s. f. Acțiunea de a propovădui; propagare, răspîndire a unei învățături, a unei doctrine etc.). Tot din epoha reformei religioase pornește... reacția prințipaturilor în contra propovăduirei calviniste. RUSSO, S. 73.
4. [DEX '09] PROPOVĂDUI, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. – Din sl. propovĕdovati.
5. [MDA2] propăvădui v vz propovădui
6. [MDA2] propăvăduire sf vz propovăduire
7. [MDA2] propăvedui v vz propovădui
8. [MDA2] propăveduire sf vz propovăduire
9. [MDA2] propovădui [At: CORESI, L. 73/9 / V: (înv) ~păv~, ~păved~, ~ved~ / Pzi: ~esc / E: slv проповѣдовати] 1 vt (C. i. învățături morale, concepții, doctrine religioase, divinitatea etc.) A recomanda cu insistență, prezentând în mod cât mai convingător, unui mare număr de oameni și în diferite locuri Si: (înv) a mărturisi, (îrg) a povesti, (îvr) a povestui, a predica, (îrg) a propovedi (1), a proroci (2). 2 vi (înv; d. clerici) A predica. 3 vt (Pgn) (C. i. idei, principii, teorii etc.) A răspândi printre oameni, recomandând cu insistență Si: a populariza, a predica, a propaga. 4-5 vti (Înv) A face cunoscut Si: a dezvălui (1), a revela. 6-7 vtr (Înv; îf propovedui) A (se) alege (29, 31).
10. [MDA2] propovedui v vz propovădui
11. [MDA2] propoveduire sf vz propovăduire
12. [DLRLC] PROPĂVEDUI vb. IV v. propovădui.
13. [DLRLC] PROPOVĂDUI, propovăduiesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la o învățătură religioasă) A predica; (astăzi, cu privire la orice idei, doctrine, concepții) A răspîndi, a propaga. Rareori spunea mai mult de trei vorbe deodată și atunci numai ca să propovăduiască evanghelia. DUMITRIU, P. F. 3. Gorki propovăduiește tinerilor scriitori datoria ce o au intelectualii de a sprijini necurmat și cu toată puterea lupta politică a muncitorimii. SADOVEANU, E. 262. Anton e un sărman care a fost călugăr pe undeva, s-a smintit, a fugit din mînăstire și acuma, de ani de zile, propovăduiește năzdrăvănii și trăiește din mila oamenilor. REBREANU, R. I 162. – Variante: propăvedui (RUSSO, S. 75), propovedui (ALEXANDRESCU, M. 333) vb. IV.
14. [DLRLC] PROPOVEDUI vb. IV v. propovădui.
15. [DLRM] PROPOVEDUI vb. IV. v. propovădui.
16. [Șăineanu, ed. VI] propovăduì v. a predica. [Slav. PROPOVĬEDATI, a predica].
17. [Scriban] propovăduĭésc și -eduĭésc v. tr. (vsl. propovĭedovati, -vĭeduĭon. V. spovăduĭesc, vedenie, veste). Vechĭ. Predic. – Și -vedésc (vsl. propovĭedati și -vĭedĭeti).
18. [DOOM 3] propovăduire s. f., g.-d. art. propovăduirii; pl. propovăduiri
19. [DOOM 2] propovăduire s. f., g.-d. art. propovăduirii; pl. propovăduiri
20. [DOOM 3] propovădui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovădui esc, 3 sg. propovăduiește, imperf. 1 propovăduiam; conj. prez. 1 sg. să propovăduiesc, 3 să propovăduiască
21. [DOOM 2] propovădui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiesc, imperf. 3 sg. propovăduia; conj. prez. 3 să propovăduiască
22. [MDO] propovădui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. propovăduiesc, conj. propovăduiască)
23. [IVO-III] propăvăduesc, -uește 3, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
24. [DER] propovădui (propovăduiesc, propovăduit), vb. – A predica. – Var. propovedui. Sl. propovĕdati (Cihac, II, 395). – Der. propovedanie, s. f. (predică; orație funebră), din sl. propovĕdanije, înv.; propovednic, s. m. (propovăduitor; predicator), din sl. propovĕdĭnikŭ, înv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL