1. [DEX '09] PROPILEE s. n. pl. Intrare monumentală a unui templu sau a unui palat din Antichitate, formată din mai multe încăperi și porți legate între ele cu porticuri și cu scări; spec. vestibulul Acropolei din Atena. [Pr.: -le-e] – Din fr. propylée.
2. [MDA2] propilee sfp [At: BARCIANU / V: (rar) ~eu sn / P: ~le-e / E: fr propylée] Intrare monumentală a unui templu, a unui palat etc. din Antichitate, formată dintr-un ansamblu de vestibuluri și de porți legate între ele prin porticuri și prin scări.
3. [DEX '98] PROPILEE s. f. pl. Intrare monumentală a unui templu sau a unui palat din antichitate, formată din mai multe încăperi și porți legate între ele cu porticuri și cu scări; spec. vestibulul Acropolei din Atena. [Pr.: -le-e] – Din fr. propylée.
4. [DLRLC] PROPILEE s. f. pl. 1. (În antichitate) Vestibul sau portic aflat în fața unui edificiu monumental. 2. Intrare monumentală formată din mai multe porți legate între ele cu porticuri și scări.
5. [DN] PROPILEE s.f.pl. (Ist.) Celebrul portic al Acropolei din Atena antică. ♦ (P. ext.) Colonadă (monumentală) la intrarea unui templu sau a unui palat, formată din mai multe porți legate între ele cu porticuri și scări. [< fr. propylées, it. propileo, cf. gr. propylaion – care este înaintea porților].
6. [MDN '00] PROPILEE s. f. pl. intrare monumentală a unui edificiu din antichitate, cu mai multe porți reunite prin porticuri. (< fr. propylées, gr. propylaion)
7. [Șăineanu, ed. VI] propilee n. pl. 1. vestibul, ornat de coloane, ce forma intrarea principală într’o cetățue sau un templu grec; 2. în special, portic sau vestibul în vechea Atena, construit sub Pericle.
8. [Scriban] *propilée saŭ -éĭe n., pl. (vgr. propýlaia, pl. d. propylaion, d. pró, înainte, și pýle, poartă). Intrare monumentală ornată cu coloane la un templu saŭ palat, și maĭ ales intrarea monumentală a cetățuiĭ Ateneĭ (Acrópolis).
9. [MDA2] propileu sn vz propilee
10. [DOOM 3] propilee s. n. pl.
11. [DOOM 2] !propilee s. n. pl.
12. [MDO] propilee (pl.)
13. [IVO-III] propilee pl.
14. [DE] PROPILÉE (< fr.; {s} pro-2 + gr. pyle „poartă”) s. f. pl. (În Antichitate) Intrare monumentală, formată dintr-un ansamblu de vestibuluri și de porți legate între ele prin porticuri și scări, la unele edificii importante sau ansambluri arhitecturale (ex. p. de pe Acropola Atenei, construite de Mnesicles). În arhitectura modernă, cele ridicate la München de Franz Karl Leo von Klenze între 1846 și 1860.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL