1. [DEX '09] PROPENSIUNE, propensiuni, s. f. Înclinare firească, tendință, dispoziție naturală către ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. propension, lat. propensio, -onis.
2. [MDA2] propensiune sf [At: BARIȚIU, P. A. II, 81 / P: ~si-u~ / V: (rar) propensie / Pl: ~ni / E: lat propensio, ~onis, fr propension] 1 (Liv) Atracție naturală către ceva. 2 (Îdt) Tendință de atracție între corpuri. 3 (Îdt) Atracție între corpuri.
3. [DEX '98] PROPENSIUNE, propensiuni, s. f. (Livr.) Înclinare firească, tendință, dispoziție naturală către ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. propension, lat. propensio, -onis.
4. [DLRLC] PROPENSIUNE, propensiuni, s. f. (Rar) Înclinare, pornire, aplecare. Studiul adînc și serios al limbii elene putea singur să aducă literaturii noastre o notabilă compensațiune, dacă ar fi fost exploatat cu o înțelegere fină și dibace... din nenorocire, oamenii cu astfel de propensiuni au fost puțini la număr. ODOBESCU, S. I 245.
5. [DN] PROPENSIUNE s.f. Înclinare (a unui corp către un punct sau către alt corp). ♦ (Fig.) Pornire, înclinație către ceva. [Pron. -si-u-. / < fr. propension, cf. lat. propensio].
6. [MDN '00] PROPENSIUNE s. f. înclinație, tendință, dispoziție naturală către ceva. (< fr. propension, lat. propensio)
7. [Scriban] propensiúne f. (lat. propénsio, -ónis. V. pensiune, suspensiune). Fiz. Șt. nat. Tendență naturală a corpurilor spre alt corp orĭ spre un punct oare-care: propensiunea feruluĭ spre magnet, a plantelor, spre lumină. Fig. Aplicațiune, dispozițiune, pornire: acest copil are propensiune spre mincĭună, spre milă. – Și -énsie.
8. [MDA2] propensie sf vz propensiune
9. [DOOM 3] propensiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. propensiunii; pl. propensiuni
10. [DOOM 2] propensiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. propensiunii; pl. propensiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL