1. [Scriban] pronós, V. prinos.
2. [Scriban] prinós n., pl. urĭ și oase (vsl. pri-nosŭ. d. nositi și nesti, a purta, a duce. V. ponos, miro-nosiță, năsălie). Ofrandă, dar oferit luĭ Dumnezeŭ, patriiĭ saŭ săracilor. Omagiŭ: aduc prinosu meŭ de recunoștință. – Și pronós (Suc. Bc.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL