Definiție și ce înseamnă pronomion

1. [DEX '09] PRONOMION s. n. (Înv.) Privilegiu. [Pr.: -mi-on] – Din ngr. pronomion.

2. [MDA2] pronomion sn [At: (a. 1773) GCR. II, 86/22 / V: ~nom, ~nomie sf, ~nomiu / Pl: ~uri, ~ii, pronomii / E: ngr προνόμιον] (Înv) Privilegiu (1).

3. [MDA2] pronom sn vz pronomion

4. [MDA2] pronomie sf vz pronomion

5. [MDA2] pronomiu sn vz pronomion

6. [Șăineanu, ed. VI] pronomie f. (arhaic) privilegiu. [Gr. mod.].

7. [Scriban] *pronómiĭ n. pl. (ngr. pronómion, vgr. -nómion și -nomia, d. pró, în ainte, și nómos, lege). L. V. Privilegiĭ. – Sing. pronómion.

8. [DER] pronomie (-ii), s. f. – Privilegiu. – Var. pronomion. Ngr. προνόμιον (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

9. [DAR] pronomie s.f. (înv.) privilegiu.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] țucălar sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 89 / Pl: ~i / E: țucal […]
1. [DEX '09] ȚUCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile […]
1. [MDA2] țudulă sf vz țidulă 2. [Scriban] țudúlă, V. cedulă. 3. [DEX '09] ȚIDULĂ, […]
1. [MDA2] țufircă sf [At: ALR II, 6 420/386 / Pl: ~rce / E: ns […]
1. [MDA2] țuglui sn vz țugui1 2. [DEX '09] ȚUGUI, țuguie, s. n. Vârf de […]
1. [DEX '09] ȚUGUIERE s. f. Faptul de a (se) țuguia. – V. țuguia. 2. […]
1. [DEX '09] ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – […]
1. [DEX '09] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro