1. [DEX '09] PROMULGAȚIE, promulgații, s. f. (Jur.) Promulgare. – Din lat. promulgatio, -onis, fr. promulgation.
2. [MDA2] promulgație sf [At: I. GOLESCU / V: ~țiune / Pl: ~ii / E: lat promulgatio, -onis, fr promulgation, it promulgazione] (Asr) Promulgare.
3. [DN] PROMULGAȚIE s.f. (Jur.) Promulgare. [Gen. -iei. / < lat. promulgatio, fr. promulgation].
4. [MDN '00] PROMULGAȚIE s. f. promulgare. (< fr. promulgation, lat. promulgatio)
5. [MDA2] promulgațiune sf vz promulgație
6. [Șăineanu, ed. VI] promulgațiune f. publicațiune oficială: legile nu pot fi executate decât după promulgațiunea lor.
7. [Scriban] *promulgațiúne f. (lat. promulgatio, -ónis). Acțiunea de a promulga. – Și -áție, dar ob. -áre.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL