1. [DEX '09] PROMEȚIU s. n. Element chimic din familia lantanoidelor, obținut pe cale artificială. – Din germ. Promethium.[1]
2. [MDA2] promețiu sni [At: DN / E: fr prométhium, ger Promethium] Element chimic din grupul pământurilor rare.
3. [DEX '98] PROMEȚIU s. n. Element chimic din grupul pământurilor rare. – Din germ. Promethium.
4. [DLRLC] PROMEȚIU s. n. Element chimic din grupul pămînturilor rare.
5. [DN] PROMEȚIU s.n. (Chim.) Element din familia pămînturilor rare. [Pron. -țiu. / < fr. prométhium].
6. [MDN '00] PROMEȚIU s. n. element chimic metalic din grupa lantanidelor. (< fr. prométhium)
7. [DOOM 3] promețiu [iu pron. ĭu] s. n., art. promețiul; simb. Pm
8. [DOOM 2] promețiu [țiu pron. țĭu] s. n., art. promețiul; simb. Pm
9. [DE] PROMÉȚIU (< germ.; {s} n. pr. Prometeu) s. n. Element chimic (Pm; nr. at. 61, m. at. 145) din familia lantanidelor; obținut pe cale artificială la fisiunea izotopului U 235 în reactoarele nucleare. Este radioactiv; cel mai stabil izotop P145 are perioada de înjumătățire de c. 18 ani. Izotopul P147 este folosit la luminofori și la bateriile atomice miniaturale.
10. [DE] Pm, simbol chimic pentru promețiu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL