1. [DEX '09] PROLONGAȚIE, prolongații, s. f. (Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. – Din fr. prolongation, lat. prolongatio.
2. [MDA2] prolongație sf [At: DN / Pl: ~ii / E: fr prolongation, lat prolongaso] Poziție a unei note muzicale care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare.
3. [DN] PROLONGAȚIE s.f. (Rar) Prelungire (în timp). ♦ (Muz.) Poziție a unei note care, făcînd parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. [Gen. -iei. / < fr. prolongation, cf. lat. prolongatio].
4. [MDN '00] PROLONGAȚIE s. f. 1. alungire. 2. (muz.) poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. (< fr. prolongation, lat. prolongatio)
5. [DOOM 3] prolongație (desp. -ți-e) s. f., art. prolongația (desp. -ți-a), g.-d. art. prolongației; pl. prolongații, art. prolongațiile (desp. -ți-i-)
6. [DOOM 2] prolongație (-ți-e) s. f., art. prolongația (-ți-a), g.-d. art. prolongației; pl. prolongații, art. prolongațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL