1. [DEX '09] PROLIFIC, -Ă, prolifici, -ce, adj. (Despre ființe) Care se înmulțește foarte repede. ♦ Care are facultatea de a se înmulți. – Din fr. prolifique.
2. [MDA2] prolific, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~ici, ~ice / E: fr prolifique] 1 (D. ființe) Care se înmulțesc ușor și repede Si: (pop puios, (îvr) plodicios, (înv) plodit, ploditor, plodnic, (reg) plodos, (nob) plodarnic. 2 (D. căsătorii, relații sexuale) Din care rezultă mulți copii. 3 (Rar; d. pământ, terenuri) Rodnic. 4 (Fig) Care creează mult și ușor. 5 (Fig) În care se creează mult și cu ușurință.
3. [DLRLC] PROLIFIC, -Ă, prolifici, -e, adj. (Despre ființe) Care se înmulțește mult și repede, care se reproduce în număr mare. Iepurii sînt prolifici.
4. [DN] PROLIFIC, -Ă adj. Care se poate înmulți ușor și repede. [< fr. prolifique].
5. [MDN '00] PROLIFIC, -Ă adj. 1. care se înmulțește foarte repede; prolifer (1). 2. (fam.) fecund, bogat (în), abundent. (< fr. prolifique)
6. [Șăineanu, ed. VI] prolific a. ce are însușirea de a naște, de a se reproduce: rassă prolifică.
7. [Scriban] *prolífic, -ă adj. (lat. proli-ficus, d. proles, neam, progenitură, și fácere, a face. V. paci-fic). Plodos, care are puterea de a naște mult, de a se înmulți foarte mult: ĭepuriĭ îs foarte prolificĭ.
8. [DOOM 3] prolific adj. m., pl. prolifici; f. prolifică, pl. prolifice
9. [DOOM 2] prolific adj. m., pl. prolifici; f. prolifică, pl. prolifice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL