1. [DEX '09] PROLEGOMENE s. n. pl. (Livr.) Parte introductivă care precedă expunerea propriu-zisă într-o operă științifică. ♦ Ansamblu de noțiuni preliminare aparținând unui domeniu științific. – Din fr. prolégomènes.
2. [MDA2] prolegomene sfp [At: CANTEMIR, HR. 57 / V: (înv) prolegomen sn, ~na[1], ~menă / E: ngr προλεγόμενα, fr prolégomènes] 1 Parte introductivă, explicativă, care precedă expunerea propriu-zisă, într-o operă științifică. 2 Ansamblu de noțiuni preliminare aparținând unui domeniu științific.
3. [DLRLC] PROLEGOMENE s. n. pl. (Livresc) Studiu introductiv dezvoltat la o operă literară sau științifică; precuvîntare.
4. [DN] PROLEGOMENE s.n.pl. (Liv.) 1. Introducere succintă în problematica unei științe. 2. Parte introductivă a unei lucrări științifice care precedă expunerea propriu-zisă. [Cf. fr. prolégomènes, gr. prolegomena – lucruri spuse înainte].
5. [MDN '00] PROLEGOMENE s. n. pl. introducere succintă în problematica unei științe sau discipline. ◊ parte introductivă a unei lucrări științifice, care precedă expunerea propriu-zisă. (< fr. prolégomènes, gr. prolegomena)
6. [Șăineanu, ed. VI] prolegomene f. pl. întroducere foarte desvoltată: prolegomene la Homer.
7. [Scriban] *prolegómene n. pl. (vgr. pro-legómena, lucrurĭ spuse în ainte). Rar. Cuvinte preliminare puse la începutu uneĭ cărțĭ, introducere. V. prefață, predoslovie.
8. [MDA2] prelegomenă sf vz prolegomene
9. [MDA2] prolegomen sn vz prolegomene
10. [MDA2] prolegomena sf vz prolegomene
11. [DOOM 3] !prolegomene (livr.) s. f. pl.
12. [DOOM 2] prolegomene (livr.) s. n. pl.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL