[DTM] prolatio (cuv. lat. „extindere”) 1. În cântarea gregoriană (v. gregoriană, muzică), termen indicând executarea însăși a melodiei. 2. În sistemul metric medieval: a) inițial (sec. 14), indica diversele împărțiri ritmice din care rezultau cele 5 valori*: maxima*, longa*, brevis*, semibrevis*, minima*. b) Ulterior (și acest SENS tardiv s-a păstrat până la jumătatea sec. 16), indica subdivizarea noTei semibrevis, care la rândul ei putea fi ternară* (p. maior „majoră”) și binară* (p. minor „minoră”). V.: mod (III); musica mensurata; proporție (II).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL