1. [MDA2] proegumen sm [At: (a. 1593), ap. TDRG / V: proigu~ / Pl: ~i / E: ngr προηγούμενος] (Înv) 1 Călugăr care avea funcția de egumen. 2 Ajutor de egumen.
2. [Scriban] proegúmen și proig- m. (ngr. proigúmenos). Vechĭ. Subegumen.
3. [MDA2] proigumen sm vz proegumen
4. [Scriban] proigúmen, V. proegumen.
5. [DAR] proegumen, proegumeni, s.m. (înv.) călugăr care a avut funcția de egumen; ajutor de egumen.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL