1. [DEX '09] PROIECTIL, proiectile, s. n. Corp metalic de formă cilindro-ogivală lansat dintr-o armă de foc cu scopul de a distruge ținte. ◊ Proiectil-rachetă = rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. – Din fr. projectile.
2. [MDA2] proiectil sn [At: CR (1829), 1381/17 / P: pro-iec~ / V: (înv) projectil / Pl: ~e / E: fr projectile] 1 Corp metalic exploziv de formă cilindrică-ogivală, aruncat în spațiu de o armă de foc sau lăsat să cadă asupra unei ținte, pentru a o distruge. 2 (Pgn) Orice corp greu care poate fi aruncat în spațiu asupra cuiva sau a ceva cu o forță oarecare. 3 (Îc) ~-rachetă Rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut, în partea dinapoi, cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia.
3. [DEX '98] PROIECTIL, proiectile, s. n. Corp metalic exploziv aruncat în spațiu de o armă de foc sau lăsat să cadă asupra unei ținte, pentru a o distruge. ◊ Proiectil-rachetă = rachetă alcătuită dintr-un proiectil obișnuit prevăzut cu un motor-rachetă pentru a-i asigura propulsia. [Pr.: pro-iec-] – Din fr. projectile.
4. [DLRLC] PROIECTIL, proiectile, s. n. Corp solid aruncat în spațiu de o armă, pentru a lovi o țintă, sau lăsat să cadă asupra unei ținte, pentru a o distruge. V. glonț, ghiulea, obuz. Ordonanțele, pornite de la posturile de roșiori și de la bateriile călărețe din flancul drept, abia cutează să pătrundă sub grindina de proiectile,. ODOBESCU, S. III 593. ◊ Fig. Ca o grindină au răpăit bolovanii peste gard... Cînd v-ați înarmat cu o nouă provizie de proiectile. PAS, Z. I 59.
5. [DN] PROIECTIL s.n. 1. Orice corp greu care poate fi aruncat în spațiu cu o forță oarecare. 2. Corp azvîrlit de o armă; glonț, ghiulea, obuz etc. [Cf. fr. projectile, lat. proiectus].
6. [MDN '00] PROIECTIL s. n. 1. orice corp greu care poate fi aruncat cu forță în spațiu. 2. corp metalic exploziv azvârlit de o armă; glonț, obuz etc. (după fr. projectile)
7. [Scriban] *proĭectíl și projectíl n., pl. e (fr. projectil, d. projicere, projectum, a arunca înainte; it. projéttile). Orĭ-ce corp aruncat, maĭ ales vorbind de gloanțe și ghĭulele.
8. [MDA2] projectil sn vz proiectil
9. [Șăineanu, ed. VI] projectil n. orice corp aruncat de o forță oarecare: bombă, obuz, etc.
10. [DOOM 3] proiectil s. n., pl. proiectile
11. [DOOM 2] proiectil s. n., pl. proiectile
12. [MDO] proiectil
13. [IVO-III] proiectil.
14. [DOOM 3] proiectil-rachetă s. n., pl. proiectile-rachetă
15. [DOOM 2] !proiectil-rachetă s. n., pl. proiectile-rachetă
16. [GTA] BLOC PENTRU PROIECTILE REACTIVE bloc format dintr-o carcasă exterioară, profilată aerodinamic în vederea unei rezistențe cât mai mici în timpul zborului, având un anumit număr de țevi în raport cu proiectilele reactive pe care le poartă. B.P.P.R. sunt acroșate sub planurile avioanelor de luptă și pot fi largate, în funcție de necesități, împreună cu proiectilul din interior.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL