1. [MDA2] proidire sf [At: SCL 1960, 606 / P: pro-i~ / Pl: ~ri / E: proidi] Străbatere cu putere, cu forța.
2. [MDA2] proidi vti [At: PSALT. 219 / P: pro-i~ / Pzi: ~desc / E: slv проити, -идж] (Înv) 1-2 A străbate cu putere, cu forța.
3. [Scriban] proidésc v. tr. (vsl. pro-iti, -idon, a. î.). L. V. Străpung, străbat. V. intr. Străbat, trec pin.
4. [DER] proidi (-desc, -it), vb. – A străbate. Sl. proiziti (Tiktin). Sec. XVI-XVII, înv.
5. [DAR] proidire s.f. (înv.) străbatere, trecere în forță.
6. [DLRLV] PROIDI vb. (Ban., Trans. SV) A străbate, a ieși. Proidit.AC,363.. Întru ea proidesc toate fierile lunciei. PS. SEC. XVIII, 55r. Etimologie: sl. proiti (-idę). Cf. l o v i (2).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL