1. [DEX '09] PROHIBI, prohibesc, vb. IV. Tranz. A interzice. ♦ Spec. A opri producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. prohibere.
2. [MDA2] prohibi vt [At: NEGULICI / V: (înv) proibi, (cscj) ~ba, ~ibe, proiba / Pzi: ~besc / E: fr prohiber, ger prohibieren] (C. i. producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri) A interzice printr-o măsură de ordin administrativ sau prin lege.
3. [DEX '98] PROHIBI, prohibesc, vb. IV. Tranz. A opri, a interzice (producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri) printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. probibere.
4. [DLRLC] PROHIBI, prohibesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A opri, a interzice ceva (mai ales vînzarea, exportul sau importul unor mărfuri) prin lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. Acolo alcoolul e prohibit în zi de sărbătoare. RALEA, O. 145.
5. [DN] PROHIBI vb. IV. tr. A interzice, a opri vînzarea, importul sau exportul unor mărfuri. [< fr. prohiber, cf. lat. prohibere].
6. [MDN '00] PROHIBI vb. tr. a interzice (vânzarea, importul sau exportul unor mărfuri). (< fr. prohiber, lat. prohibere)
7. [DCR2] prohibi vb. IV A interzice ◊ „Nu mi-aș îngădui să vă prohib venirea la Televiziune.” R.l. 4 XII 93 p. 3 (din fr. prohiber; DN3)
8. [Șăineanu, ed. VI] prohibì v. a opri, a interzice.
9. [MDA2] prohiba v vz prohibi
10. [MDA2] prohibe v vz prohibi
11. [MDA2] proiba v vz prohibi
12. [MDA2] proibi v vz prohibi
13. [Scriban] *prohibésc (it. proibire, lat. prohibére, a interzice, d. habére, a avea. V. am, exhib) și prohibéz v. tr. (fr. prohiber). Opresc, interzic, maĭ ales vorbind de mărfurĭ de a intra, de a ĭeși orĭ de a vinde. – Și proi-. V. autorizez, permit.
14. [DOOM 3] prohibi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prohibesc, 3 sg. prohibește, imperf. 1 prohibeam; conj. prez. 1 sg. să prohibesc, 3 să prohibească
15. [DOOM 2] prohibi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. prohibește, imperf. 3 sg. prohibea; conj. prez. 3 să prohibească
16. [IVO-III] prohibesc, -beam 1 imp.
17. [GAER] prohibi Verbul acesta e explicat de CADE și DLRM prin fr. prohiber, în timp ce Scriban pornește de la it. proibire. Atmosfera semantică nu justifică deloc un punct de plecare italian (și de unde a apărut hi). Dar,în ultimele două secole, verbele latine de conjugarea a doua și a treia, împrumutate și „regularizate” în românește, au trecut la conjugarea întîi (diviza, poseda, preceda, repeta etc.). Așa s-a întîmplat și cu exhiba și inhiba. De ce, din aceeași rădăcină, avem pe prohibi oarecum izolat ca verb de conjugarea a patra? Mai răspîndite în cazul tuturor celor trei verbe formate de la lat. habere au fost și sînt substantivele abstracte: exhibiție, inhibiție, prohibiție și de asemenea adjectivul prohibitiv. De aceea sînt convins că în românește prohibi nu este împrumutat, ci refăcut din prohibiție, după modelul învesti/investiție, eventual din prohibitiv. Dar de ce avem exhiba, inhiba și nu, după același model, *exhibi, *inhibi? A exhiba este un cuvînt livresc, puțin folosit, în timp ce exhibiție, fie și rău pronunțat (eschibiție), este curent în toate stilurile. Dar între ele este o serioasă diferență de înțeles lexical: a exhiba înseamnă „a prezenta (un act etc.)”, pe cînd exhibiție e echivalent cu jonglerie, scamatorie (luate în sens depreciativ). A inhiba și inhibiție nu circulă decît în stilul științific. De aceea cred că toate aceste patru cuvinte au fost împrumutate, fiecare în parte, din franțuzește. Prohibiție, prohibitiv și prohibi, dimpotrivă, sînt cunoscute în cercuri mai largi, sensul rădăcinii fiind același la toate trei. Mi se pare lucru ușor de demonstrat că substantivul a apărut în românește înaintea verbului. S-a putut spune că un lucru este oprit sau interzis, dar oprire și chiar interzicere nu exprima destul de clar ideea pentru care a fost împrumutat termenul prohibiție. După ce acesta s-a răspîndit, a devenit normal să se folosească alături și un verb din aceeași familie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL