1. [MDA2] prohiti vt [At: DOSOFTEI, PS. 130/22 / Pzi: ~tesc / E: prohită] (Îvr) A batjocori.
2. [Scriban] împrohít, a -á, și -tésc, a -í v. tr. (rus. po-hitritĭ, a întrebuința oare-care viclenie, d. hitryĭ, viclean. V. prohită și hîtru). Vechĭ. (Dos.) Ridiculizez, ĭaŭ în rîs. – Și prohitesc.
3. [Scriban] prohitésc, V. împrohitesc.
4. [DLRLV] PROHITI vb. (Mold.) A batjocori. Să nu las nebunul să mă ia-n ocară, Să-l prohitească tutinderea-n iară. DOSOFTEI, PS. Etimologie: prohită. Vezi și prohită. Cf. m ă d ă r i (1), p r o h i t ă (a l u a î n -).
5. [DAR] prohiti, prohitesc, vb. IV (înv.) a batjocori, a zeflemisi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL