1. [DEX '09] PROHAB, prohaburi, s. n. (Pop.) Șlițul, deschizătura din față a pantalonilor (bărbătești). – Et. nec.
2. [MDA2] prohab sn [At: GANE, N. III, 29 / V: (reg) prolab, ~ap, ~av, pruhab, pruhap / Pl: ~uri, (rar) ~e, (reg, sm) ~i / E: bg прохаб] 1 Deschizătură din față a pantalonilor bărbătești Si: șliț1. 2 Despicătură, în dreptul taliei, a rochiei sau a fustei Si: șliț1. 3 (Rar; îe) A descoase (pe cineva) din toate ~urile A încerca cu orice preț să afli secretele cuiva. 4 (Reg) Despicătură în lungul hainei, rochiei, fustei Si: șliț1. 5 (Reg; dep) Epitet pentru un om care poartă haină despicată la spate. 6 (Reg) Ruptură mare într-o haină. 7 (Buc; Trs; pex) Haină, rufă ruptă Si: zdreanță. 8 (Reg) Încrețitură la fustă. 9 (Trs) Fiecare dintre cele două clape care astupă pe dinăuntru deschizăturile dinainte, în formă de buzunar, ale cioarecilor, ca să nu se vadă cămașa Si: (reg) oblon. 10 (Reg) Motiv ornamental în cojocărie format din mai multe motive de broderie Si: (reg) amnar. 11 (Buc) Tăietură mare de cuțit. 12 (Mar) Prăpăd.
3. [DEX '98] PROHAB, prohaburi, s. n. (Pop.) Șlițul, deschizătura din față a pantalonilor bărbătești. – Et. nec.
4. [DLRLC] PROHAB, prohaburi și prohabe, s. n. (Regional) Deschizătură a pantalonilor, despicătură a rochiei sau a fustei; șliț. Hainele lui erau totdeauna aceleași și vara și iarna: niște pantaloni largi cu prohab, încrețiți la mijlocul trupului. GANE, N. III 29. ◊ Expr. A descoase (pe cineva) din toate prohaburile = a încerca să afli de la cineva intimitățile cele mai stricte, detaliile cele mai intime. Curios ca toți provincialii și puțin discret, ținea să-și descoase tovarășul din toate prohaburile. GANE, N. III 187. – Variantă: prohap (ȘEZ. XX 129) s. n.
5. [Șăineanu, ed. VI] prohab m. deschizătura dinainte la nădragi (dindărăt la fuste). [Origină necunoscută].
6. [Scriban] proháb n., pl. urĭ și e (slav). Deschizătura pantalonilor, rochiiĭ saŭ fusteĭ.
7. [MDA2] prohap smn vz prohab
8. [MDA2] prohav sn vz prohab
9. [MDA2] prolab sn vz prohab
10. [MDA2] pruhab sn vz prohab
11. [MDA2] pruhap sn vz prohab
12. [DLRLC] PROHAP s. n. v. prohab.
13. [DOOM 3] prohab s. n., pl. prohaburi
14. [DOOM 2] prohab s. n., pl. prohaburi
15. [DER] prohab (prohaburi), s. n. – 1. Fantă, deschizătură. – 2. Șliț. Origine incertă. Este fără îndoială cuvînt sl. S-ar putea porni de la sb. vabiti „a (se) încreți”, de unde un *provab „cusătură încrețită” ca strizati „a tăia” față de prostriz „fantă, deschizătură la îmbrăcăminte”.
16. [DAR] prohab, prohaburi, s.n. (reg.) 1. șlițul, deschizătura din față a pantalonilor bărbătești; despicătură în dreptul taliei, a rochiei sau a fustei. 2. haină, rufă ruptă; zdreanță. 3. încrețitură de fustă. 4. fiecare din cele două clape care astupă pe dinăuntru deschizăturile dinainte ale cioarecilor (ca să nu se vadă cămașa). 5. motiv ornamental în cojocărie format din mai multe motive de broderie. 6. tăietură mare de cuțit. 7. prăpăd.
17. [DRAM 2021] proháb, prohaburi, s.n. 1. Tăietură de cuțit. 2. Prăpăd, distrugere, dezastru: „Pă unde merea Novac / Tăt făcea numai prohab” (Papahagi, 1925: 263). – Et. nec. (DEX).
18. [DRAM 2015] prohab, prohaburi, s.n. – 1. Tăietură de cuțit. 2. Prăpăd, distrugere, dezastru: „Pă unde merea Novac / Tăt făcea numai prohab” (Papahagi, 1925: 263; Vad). – Et. nec. (Șăineanu, DER, DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL