1. [DEX '09] PROFUMAT, -Ă adj. v. parfumat.
2. [MDA2] profumat, ~ă a vz parfumat
3. [DEX '09] PARFUMA, parfumez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) stropi cu parfum (2); a(-și) da cu parfum. 2. Tranz. A umple cu o mireasmă plăcută; a înmiresma. [Var.: (înv.) profuma vb. I] – Din fr. parfumer.
4. [DEX '09] PARFUMAT, -Ă, parfumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Care răspândește parfum (1), care miroase frumos; înmiresmat. ♦ (Despre unele alimente) Aromat2 (și cu gust plăcut). 2. Impregnat cu parfum (2). [Var.: (înv.) profumat, -ă adj.] – V. parfuma.
5. [DEX '09] PROFUMA vb. I v. parfuma.
6. [MDA2] parfuma [At: MN (1836), 26/5 / V: (înv) prof~ (Pzi: 3 și: profumă) / Pzi: ~mez / E: fr parfumer, it profumare] 1 vt A impregna cu un miros plăcut și pătrunzător Si: a îmbălsăma, a înmiresma, a miresma. 2-3 vtr A(-și) da cu parfum (5). 4-5 vtr (Înv) A (se) înmiresma cu anumite plante plăcut mirositoare. 6 vt (Rar) A aromatiza alimente.
7. [MDA2] parfumat, ~ă a [At: CR (1848), 122/ 75 / V: (înv) prof~ / Pl: ~ați, ~e / E: parfuma] 1 Care miroase frumos Si: (înv) parfumator (1). 2 Care răspândește parfum Si: (înv) parfumator (2). 3 Care este impregnat cu parfum Si: îmbălsămat, înmiresmat, miresmat, (înv) parfumator (3), (îvr) miresmător, mirosnic. 4 (D. produse comestibile) Aromat și plăcut la gust.
8. [MDA2] profuma v vz parfuma
9. [DLRLC] PARFUMA, parfumez, vb. I. Tranz. 1. A stropi cu parfum. Și-a parfumat batista. ◊ Refl. Mă parfumasem din nou. CAMIL PETRESCU, P. 13. 2. A umple cu o mireasmă plăcută, a înmiresma, a îmbălsăma. Ierburile erau înflorite și parfumau aerul cald. SADOVEANU, E. 119.
10. [DLRLC] PARFUMAT, -Ă, parfumați, -te, adj. 1. Care miroase frumos, care răspîndește parfum. Mai sînt încă roze – mai sînt, Și tot parfumate și ele, Așa cum au fost și acele Cînd ceru-l credeam pe pămînt. MACEDONSKI, O. I 195. În jurul tău palpită-ntreaga fire; Iar florile-s așa de parfumate! VLAHUȚĂ, O. A. 85. Pe malurile fragede Creșteau flori parfumate. BOLINTINEANU, O. 121. 2. Impregnat cu parfum. Cîteva vorbe, o strîngere de mînă și dispărea iar în parfumatul ei etac, împlînd nopțile cu dulci și neuitate visuri. EMINESCU, N. 59. ◊ Fig. Era o atmosferă parfumată, o atmosferă de idei înalte, frumos spuse. SADOVEANU, E. 102. Fața pămîntului tresărea sub suflarea caldă și parfumată a primăverii. BOLINTINEANU, O. 459. – Variantă: (învechit) profumat, -ă (ODOBESCU, S. III 33) adj.
11. [DN] PARFUMA vb. I. 1. tr., refl. A (se) stropi cu parfum. 2. tr. A înmiresma. [< fr. parfumer].
12. [DN] PARFUMAT, -Ă adj. 1. Care răspîndește parfum, care miroase plăcut. 2. Stropit cu parfum. [< parfuma].
13. [MDN '00] PARFUMA vb. I. tr., refl. a (se) stropi cu parfum. II. tr. a înmiresma. (< fr. parfumer)
14. [Șăineanu, ed. VI] parfumà v. 1. a răspândi un miros plăcut: florile parfumează atmosfera; 2. a impregna cu parfum: a-și parfuma părul.
15. [Scriban] *parfuméz v. tr. (fr. parfumer, d. fumer, a afuma; it. perfumare, azĭ profumare. V. a-fum). Umplu de miros de parfum, înmirezmez: îmĭ parfumez batista.
16. [DOOM 3] parfuma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parfumez, 3 parfumează; conj. prez. 1 sg. să parfumez, 3 să parfumeze
17. [DOOM 2] parfuma (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL