1. [MDA2] profora sf [At: R. POPESCU, ap. C M I, 530 / Pl: (rar) ~ale / E: ngr προφορά] (Înv) Pronunțare după anumite norme Si: dicțiune.
2. [DER] profora (-ale), s. f. – Pronunțare, dicțiune. Ngr. προφορά (Gáldi 238). Sec. XVIII, înv. – Der. profori, vb. (a pronunța), din ngr. προφέρω.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL