1. [DEX '09] PROFANAȚIUNE, profanațiuni, s. f. (Înv.) Profanare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. profanation, lat. profanatio, -onis.
2. [MDA2] profanațiune sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ți-u~ / V: ~nație / E: fr profanation] 1-2 Profanare (1-2).
3. [DEX '98] PROFANAȚIUNE, profanațiuni, s. f. (Rar) Profanare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. profanation, lat. profanatio, -onis.
4. [DLRLC] PROFANAȚIUNE, profanațiuni, s. f. (Învechit) Profanare.
5. [DN] PROFANAȚIUNE s.f. Profanare. [Cf. fr. profanation, lat. profanatio].
6. [MDN '00] PROFANAȚIUNE s. f. profanare. (< fr. profanation, lat. profanatio)
7. [Șăineanu, ed. VI] profanați(un)e f. 1. acțiunea de a profana cele sfinte; 2. abuz ce se face cu lucrurile rare și scumpe.
8. [Scriban] *profanațiúne f. (lat. profanatio, -ónis). Acțiunea de a profana, sacrilegiŭ, pîngărire. – Și -áție și -áre.
9. [MDA2] profanație sf vz profanațiune
10. [DOOM 3] profanațiune (înv.) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. profanațiunii; pl. profanațiuni
11. [DOOM 2] profanațiune (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. profanațiunii; pl. profanațiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL