1. [DEX '09] PROFANARE, profanări, s. f. Acțiunea de a profana și rezultatul ei; profanațiune. – V. profana.
2. [MDA2] profanare sf [At: ALEXANDRI, T. 1965 / Pl: ~nări / E: profana] 1 Tratare fără respect, cu dispreț, cu violență a ceva considerat sfânt Si: profanațiune (1). 2 Știrbire a cinstei, curățeniei unei ființe venerabile Si: pângărire, profanațiune (2).
3. [DLRLC] PROFANARE, profanări, s. f. Acțiunea de a profana; pîngărire; necinstire. Mi s-a părut întotdeauna că este-o crudă profanare Să uiți că mumă ți-e femeia, și că în pîntec te-a purtat. MACEDONSKI, O. I 81.
4. [DN] PROFANARE s.f. Acțiunea de a profana și rezultatul ei; pîngărire, necinstire; profanațiune. [< profana].
5. [DEX '09] PROFANA, profanez, vb. I. Tranz. A trata fără respectul cuvenit lucruri considerate sfinte, a pângări; p. ext. a batjocori, a necinsti, a terfeli. – Din fr. profaner, lat. profanare.
6. [MDA2] profana vt [At: HELIADE, ap. GHICA, A. 725 / V: (îvr) ~făni[1] / Pzi: ~nez, (îvr) profan / E: fr profaner] 1 A trata fără respectul cuvenit, cu dispreț, cu violență ceva considerat sfânt. 2 (Pgn) A știrbi cinstea, curățenia unei ființe, a unui lucru venerabil etc. Si: a batjocori, a pângări, a spurca.
7. [MDA2] profăni v vz profana
8. [DLRLC] PROFANA, profanez, vb. I. Tranz. A trata necuviincios ceva (considerat ca) sfînt, demn de un profund respect; a pîngări; p. ext. a necinsti, a terfeli. Orice premiu de răsplată e căzut, e profanat, Cînd s-a dat acelor oameni care nu l-ar merita. BOLLIAC, O. 172. ◊ Fig. Acest rîu frumos nu-i profanat nici de fabrici, nici de guri de canaluri. SADOVEANU, E. 137.
9. [DN] PROFANA vb. I. tr. A pîngări; (p. ext.) a necinsti. [< fr. profaner, cf. lat. profanare].
10. [MDN '00] PROFANA vb. tr. a pângări; (p. ext.) a necinsti. (< fr. profaner, lat. profanare)
11. [Șăineanu, ed. VI] profanà v. 1. a nu trata cu respect cele sfinte sau a le întrebuința la scopuri profane; 2. fig. a face un uz nedemn: a profana amiciția.
12. [Scriban] *profanațiúne f. (lat. profanatio, -ónis). Acțiunea de a profana, sacrilegiŭ, pîngărire. – Și -áție și -áre.
13. [Scriban] *profanéz v. tr. (lat. profanare, d. profanus, profan). Pîngăresc, spurc, întrebuințez în mod nelegiuit cele sacre: a profana potiru. Fig. A-țĭ profana talentu cu oamenĭ care nu te pricep.
14. [DOOM 3] profanare s. f., g.-d. art. profanării; pl. profanări
15. [DOOM 2] profanare s. f., g.-d. art. profanării; pl. profanări
16. [DOOM 3] profana (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. profanez, 3 profanează; conj. prez. 1 sg. să profanez, 3 să profaneze
17. [DOOM 2] profana (a ~) vb., ind. prez. 3 profanează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL