1. [MDA2] procustare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: procusta] (Rar; fig) Lungire sau scurtare a ceva, în funcție de împrejurări.
2. [DN] PROCUSTARE s.f. Acțiunea de a procusta și rezultatul ei. [< procusta].
3. [MDA2] procusta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: cf Procust] (Rar; fig) A lungi sau a scurta ceva, în funcție de împrejurări.
4. [DN] PROCUSTA vb. I. tr. (Rar; fig.) A lungi sau a scurta după împrejurări. [Cf. Procust – tîlhar din antichitate care jefuia și tortura pe călători].
5. [MDN '00] PROCUSTA vb. tr. a lungi sau a scurta, după împrejurări. (< Procust, n. pr. fr.)
6. [DCR2] procusta vb. I (livr.) A aranja, a scurta ◊ „Ne întrebăm de ce trebuie în mod necesar să procustăm cartea [...]” Săpt. 12 VIII 72 p. 2. ◊ „Acțiunea nu trebuie rotunjită și procustată spre a deveni roman cu tipare didactice.” Săpt. 15 III 74 p. 4 (din n.pr. Procust; DN3)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL