1. [DEX '09] PROCURIST, -Ă, procuriști, -ste, s. m. și f. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist.
2. [MDA2] procurist sm [At: BARCIANU / Pl: ~iști / E: ger Prokurist] (Asr) 1 Persoană care acționează în numele cuiva pe bază de procură (1), în special în domeniul economic-comercial. 2 (Pgn) Împuternicit. 3 (Pex) Avocat al unei întreprinderi economice.
3. [DEX '98] PROCURIST, procuriști, s. m. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist.
4. [DLRLC] PROCURIST, procuriști, s. m. Mandatar avînd împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. A cumpărat moșia de la moștenitorii bătrînului. Nici nu-i văzuse. A făcut actul de vînzare-cumpărare cu un procurist al lor. SADOVEANU, M. C. 21. Administratorul meu Ilie Sacară, avocatul și procuristul meu Emil Sava. C. PETRESCU, A. 334.
5. [DN] PROCURIST s.m. Mandatar care are împuterniciri pentru îndeplinirea unor acte juridice în numele cuiva. ♦ (P. ext.) Mandatar (de orice fel). [< germ. Prokurist].
6. [MDN '00] PROCURIST s. m. 1. mandatar care are împuterniciri pentru îndeplinirea unor acte juridice în numele cuiva. 2. (p. ext.) mandatar (de orice fel). (< germ. Prokurist)
7. [Șăineanu, ed. VI] procurist m. cel împuternicit a subscrie în locul șefului unei case de comerț.
8. [Scriban] *procuríst m. (germ. prokurist, d. prokura, procură). Procurator în afacerĭ comerciale. – Se poate zice foarte bine procurator.
9. [DOOM 3] procurist s. m., pl. procuriști
10. [DOOM 2] procurist s. m., pl. procuriști
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL