1. [MDA2] pristavnic sm [At: CORESI, L. 284/2 / Pl: ~ici / E: slv приставьникъ] (Îvr; csnp) 1-2 Conducător (ecleziastic). 3-15 Pristav (1-13).
2. [DAR] pristavnic, pristavnici, s.m. (înv.) 1. conducător, șef (ecleziastic). 2. persoană care anunța public știrile oficiale, dispozițiile, ordonanțele; crainic, pristav.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL