1. [MDA2] pristăvit, ~ă [At: (a. 1650) BV I, 177/12 / V: pres~ / Pl: ~iți, ~e / E: pristăvi1] 1 smf (Îvr) Mort. 2 a (Înv) Mort.
2. [DEX '09] PRISTĂVI, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen.
3. [MDA2] prestăvi v vz pristăvi1
4. [MDA2] prestăvit, ~ă a vz pristăvit
5. [MDA2] pristazi[1] v vz pristăvi1
6. [MDA2] pristăvi2 vt [At: CIHAC, II, 294 / Pzi: ~vesc / E: pristav] (Îvr; c. i. oameni) 1-13 A numi pristav (1-13).
7. [MDA2] pristăvi1 vr [At: CORESI, EV. 248 / V: (înv) preas~, pres~, ~tovi, (reg) ~tazi / Pzi: ~vesc / E: slv прѣставити сѧ] (Îrg) A muri1.
8. [MDA2] pristovi v vz pristăvi1
9. [DLRLC] PRISTĂVI, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Învechit și arhaizant) A muri. Sînt tari feciori la spusuri, dar slabi la făptuit! Vitejii lumii noastre de mult s-au pristăvit. COȘBUC, P. II 197. Aflatu-vei din zvonul și jalea obștii că s-au pristăvit fericitul domn... Boierii țării te-au ales ca să urmezi răposatului în domnie. ODOBESCU, S. I 68.
10. [Șăineanu, ed. VI] pristăvì v. a muri: s’a pristăvit fericitul Domn OD. [Slav. PRĬESTAVITI, lit. a se strămuta].
11. [Scriban] prestăvésc, V. pristăvesc.
12. [Scriban] pristăvésc (mă) v. refl. (vsl. prĭestaviti, a strămuta, -vlĭati sen, a muri; sîrb. prestaviti se, rus. prestávitĭ-sĕa. V. stăvesc). L. V. Mor, mă mut din lumea asta. – Și pre- (Let. 2, 42) și prea-.
13. [DOOM 3] pristăvi (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pristăvesc, 3 sg. se pristăvește, imperf. 1 sg. mă pristăveam; conj. prez. 1 sg. să mă pristăvesc, 3 să se pristăvească; imper. 2 sg. afirm. pristăvește-te; ger. pristăvindu-mă
14. [DOOM 2] !pristăvi (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvește, imperf. 3 sg. se pristăvea; conj. prez. 3 să se pristăvească
15. [DER] pristăvi (pristăvesc, pristăvit), vb. refl. – A muri. Sl. prĕstaviti sę (Cihac, II, 291; Miklosich, Slaw. Elem., 41). – Der. pristăvie, s. f. (moarte). Înv.
16. [DAR] pristăvit, -ă, adj., s.m. și f. (înv.) 1. (adj.) mort, decedat. 2. (s.m. și f.) mortul.
17. [DRAM 2021] pristăvít, -ă, pristăviți, -te, adj. (înv.) Mort, decedat. – Din pristăvi.
18. [DAR] pristăvi2, pristăvesc, vb. IV refl. (înv.; despre oameni) a numi pristav (pe cineva).
19. [DRAM 2021] pristăví, pristăvesc, (pristevi), v.r. (înv.) A se stinge, a muri: „…și un prunc ce s-au pristevit și 3 fete ce s-au pristeavit, ca să le fie pomenire și spre spășenia sufleteloru loru…” (Socolan, 2008: 273; doc. din 1847). – Din sl. prěstavitisen „a muri” (Cihac, Miklosich, după DER, DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL