1. [MDA2] prislopi [At: COMAN, GL. / Pzi: ~pesc / E: prislop] (Reg) 1 vr A se dărâma. 2 vt (C. i. semne, urme etc.) A lăsa.
2. [DEX '09] PRISLOP, prisloape, s. n. (Geogr.) Pas în formă de șa, situat la înălțime. – Et. nec.
3. [MDA2] preslop sn vz prislop
4. [MDA2] prisloapă sf vz prislop
5. [MDA2] prisloc sn vz prislop
6. [MDA2] prislop [At: ȘTEFANELLI, D. C. 36 / V: (înv) pres~ sn, (reg) ~oapă sf, ~oc sn / Pl: (1-2) ~oape, (2) ~i / E: sl *прѣслопъ, bg преслоп] 1 sn Loc adâncit în formă de șa sau de curmătură care separă două culmi de munte sau de deal. 2 sn Trecătoare îngustă între munți, situată la înălțime și având formă de șa. 3 sm (Reg; lpl) Gropi de hotar.
7. [DLRLC] PRISLOP, prisloape, s. n. 1. (Regional) Loc adîncit, depresiune transversală între doi munți; trecătoare îngustă în munți. 2. Poiană la munte. Poieni verzi și frumoase... despărțind cu prislopul Lor valea Suceviței de cea a Moldoviței. La CADE.
8. [DOOM 3] prislop s. n., pl. prisloape
9. [DOOM 2] prislop s. n., pl. prisloape
10. [DER] prislop (prislopi), s. m. – Rariște, luminiș, poiană. Sl. prĕslopŭ (Candrea).
11. [D.Religios] Prislop, m-re situată în Silvașul de Sus, lângă Hațeg, jud. Hunedoara, ridicată de sf. Nicodim de la Tismana la sfârșitul sec. 14 și refăcută din temelie în 1564 de domnița Zamfira, fiica lui Moise-vodă al Țării Românești (1529-1530). Aici a trăit în schimnicie sf. Ioan de la Prislop la începutul sec. 15. În 1762 a fost prădată și incendiată în urma acțiunii generalului Bucow de a distruge bisericile ortodoxe din Trans., apoi ocupată de greco-catolici până în 1948, când a revenit în cadrul Bis. Ortodoxe Române.
12. [DE] PRISLOP 1. Pas de înălțime în Carpații Orientali, situat între culmile de SE ale m-ților Maramureș și cele de NV ale m-ților Rodna, la 1.416 m alt., pe cumpăna de ape dintre bazinele râurilor Bistrița Aurie și Vișeu, care asigură legăturile rutiere între depr. Maramuureș și depr. Dorna. Mănăstirea ~ v. Hațeg (2).
13. [DAR] prislopi, prislopesc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a se nărui. 2. (despre semne, urme) a lăsa, a face.
14. [DRAM 2021] prislóp, prisloape, s.n. Pas în formă de șa, situat la înălțime. ■ (top.) Prislop, vârf (1.323 m) în Munții Lăpușului; pas (1.416 m) situat între Munții Maramureșului și Munții Rodnei, care face legătura între Maram. și Moldova (între Borșa și Iacobeni); deal în Dragomirești, Glod, Nănești, Oncești, Poienile Izei, Săcel, Săliștea de Sus, Strâmtura, Valea Stejarului; pârâu ce izvorăște de sub Mesteacăn, are o lungime de 5 km și se varsă în râul Lăpuș, în amonte de loc. Buteasa; loc. în Maram. din dreapta Tisei; sat aparținător de com. Boiul Mare, zona Chioar. – „Prislop, de pe teritoriul României, e un nume de loc creat de români din apelativul prislop, prisloape «loc mai jos de trecere dintr-o vale în alta, peste un șir de munți sau de dealuri; pas, șa, curmătură», de origine slavă daco-moesică (sud-slavă orientală = bulgară), prěslopŭ, cu același sens ca apelativul românesc” (Petrovici, 1970: 225-236); (v. și Candrea, după DER; MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL