1. [MDA2] pripoi1 sn [At: MARIAN, NU. 653 / Pl: ~oaie / E: rs припой] (Buc; Olt) Ospăț oferit de părinții mirelui după cununie, la care mesenii oferă daruri mirilor.
2. [MDA2] pripoi2 sn [At: CANTEMIR, IST. 295 / Pl: ~oaie / E: slv припой, rs припой] (Îvr) Metal care servește la lipit sau la sudat.
3. [MDA2] pripoi3 vt [At: TDRG / V: ~pui / Pzi: ~esc / E: srb pripojiti, rs припоить] (Îrg; c. i. metale) A suda.
4. [Scriban] pripóĭ n., pl. oaĭe (sîrb. rus. pripóĭ). Vechĭ. Metal cu care se sudează.
5. [MDA2] pripui v vz pripoi3
6. [Scriban] pripoĭésc v. tr. (sîrb. pripojiti, rus. -tĭ, a suda). Vechĭ. Sudez.
7. [DER] pripoi (-oaie), s. n. – Lipitură, metal pentru sudură. Sb., rus. pripoj (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. pripoi, vb. (a lipi), din sb. pripojiti.
8. [DAR] pripoi2, pripoaie, s.n. (înv.) metal care servește la lipit sau la sudat.
9. [DAR] pripoi1, pripoaie, s.n. (reg.) ospăț oferit de părinții mirelui după cununie (și la care mesenii oferă daruri mirilor).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL