1. [DCR2] prion s. m. (med.) ◊ „«Prionul» – o nouă formă de viață lipsită de cod genetic. «Prion»-ul, nume derivat din prescurtarea cuvintelor «proteină» și «infecție» reprezintă cea mai mică proteină identificată până în prezent.” R.l. 22 II 82 p. 6. ◊ „Este vorba [...] de un agent infecțios care provoacă boli nervoase la animale și căruia i s-a dat numele de prion [...] prionul se deosebește radical de toți ceilalți agenți patogeni prin faptul că este alcătuit numai din albumină, fără să conțină acizi nucleici, care sunt, după cum se știe, purtătorii informației genetice la toate viețuitoarele.” Sc. 18 I 84 p. 5; v. și 15 VII 82 p. 5 (din fr. prion; MN 1986)
2. [DETS] PRION-, v. PRIONO-. □ ~odont (v. -odont), adj., care are dinți cu marginile zimțate.
3. [DETS] PRIONO- „dințat, dantelat, serat”. ◊ gr. prion, onos „ferăstrău” > fr. priono-, engl. id. > rom. priono-. □ ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze dințate; ~petal (v. -petal), adj., cu petale serate.
4. [DE] PRIÓN (< fr., engl.) s. m. Cea mai mică particulă infectantă cunoscută, care nu este virus, ci o formă aberantă a unei proteine celulare normale care nu conține acid nucleic. Provoacă encefalopatii cu evoluție lentă (encefalopatii spongiforme). A fost descris în 1982 de S. Prusiner. Se poate transmite la alți indivizi din aceiași specie sau din specii înrudite prin injecții sau prin ingestie de țesut infectat (spre deosebire de microorganisme, nu este distrus prin fierbere).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL