1. [MDA2] pringuță sf [At: TOMICI, C. A. 48/3 / Pl: ~țe / E: pringă + -uță] (Ban) Fiecare dintre cele patru scândurele care se prind de marginile pereților laterali ai unui stup, pentru a-i da mai multă stabilitate și pentru a oferi posibilitatea unei mai ușoare mânuiri.
2. [DAR] pringuță, pringuțe, s.f. (reg.) fiecare dintre cele patru scândurele care se prind de marginile pereților laterali ai unui stup.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL